Dominic Stanca - Profesorul de Gimnastică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îl găseai la masa cafenelei scriind,
îl ascultai la cursuri vorbind despre-o floare,
despre Eminescu, Arghezi sau Blaga, despre sonet sau rondel,
deși materia lui,
o dexteritate banală
pe care-o preda o singură dată-n săptămână
n-avea nimica de-a face cu Limba Română.
O gravă înțelepciune, mai în vârstă ca el,
îi călăuzea pașii, acțiunile, vorba.
Semna editoriale la foaia locală
și din când în când își încredința poeziile
unor elevi silitori, mai mult sau mai puțin talentați,
să le declame la câte-o serbare școlară.
(Și nu erau poezii cu nimic mai prejos
decât ale multor confrați consacrați zgomotos.).
Dintre foștii săi elevi de liceu
mulți, foarte mulți au ajuns în posturi înalte,
dar nimeni, nici barem unul din ei
nu l-a ajutat la adâncile lui bătrâneți
sa-și vadă poeziile înmănuncheate-ntr-o carte.

Zeno - Locul În Care Nu Se Întâmplă Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pășesc încet, trag aer în piept x2.
Prea fericit nu sunt, prea fals am fost odată
Prea sincer devin acum, deci las’o baltă.
Am toată vlagă din mine s’o ard,
Iar cu ultima suflare o mai zic o dată
Zic, ‘bai, nu vrei’, zici ‘hai’, zici ‘ce’
Am un material de genu’ nu vrei să-l iei
Că n’are rost, zici tu, eu zic că nu
Am pus în el suflet și ăsta-i farmecu’.
Zici că n’are rost, că nu face un ban
Auzi, știi ce?! Mai bine nu-ți ziceam
Că hip hop’ul îi underground și asta o știam
Dar cu toate astea încă mai credeam
Că n’o să fac un compromis cu ele infecte
E secret că vocea lui e plină de defecte
Pareri corecte vreau să aud, vezi, poți
Apropo, să știi că nu toți suntem vagabonți.

Refren: Pășesc încet și încerc să ies dintr-o lume-n care, oricât de bun ai fi, talentul n’are căutare, poate visezi și tu la ce-am visat și eu îți zic: „Bine ai venit în locul în care nu se întâmplă nimic!” x2.

Hip hop’ul n’a murit, el respiră, dacă zici tu
Asta parcă mi se face silă
Abordez fără să vreau același subiect, gen
O bârfă în plus nu te face prost, îți pune sutien, rămâne
Ca-n tren, pe blat, noi mergem, la prima coborâm
Când n’o să mai putem să schimbăm macazu’
Acum e toată lumea-n tren și tu nu mă suporți
Că am creeat un brend, ca-n tren
M’am săturat să-mi vezi defectele
Că eu nu pot acum să mai urc nici treptele
Păi, fata mea, rămân așa, că-mi place
Și chiar dacă nu vreau, nu am ce face
În mine zăcea un strop de bucurie
Și unii însetați mi l’au sorbit cu voinicie
Luându-l fără milă, că așa se poartă
Nici măcar un 6 6 nu-mi aduce fericirea toată (toată, toată).

talent neapreciat – Versuri.pro

Dominic Stanca - Profesorul de Gimnastică

Zeno - Locul În Care Nu Se Întâmplă Nimic