C. O. D - Taifas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mirajul te îndeamnă la dormit
Ziua cald și noaptea frig
Ca o sămânță te simți încolțit
În sicriul de nisip
Varful compasului de aramă
Încă picură sânge
Ți-ai înecat esența
Acum îți vine a plânge
Încă râzi, ascultă, renunță la ziua de mâine
De ce să scoți ghearele de pisică într-o viață de câine
Regăsirea personală zace aruncată pe coală
Versurile îmi arată că încă nu renunț la boală
Asta te urcă în paradis? Din contră, te coboară
Cine e de vină că visezi cu ochii deschiși seară de seară?
Ne vorbeai pe la spate, credeai că-s Dumnezeu
Ți-am intrat pe sub pielea tocită ca un scarabeu
Iar când m-ai văzut ai renunțat la el și la închinat
Auzeam păreri de rău, oare ce s-a întâmplat?
Eu ți-am spus că vei regreta, dar mintea ta s-a împotrivit
Acum nu îmi cere socoteală, că ești prost privit
Lasă muritorii să vorbească, oricum doar asta știu
Mă amuz groaznic când văd atâta falsitate pe viu
Ți-ai ales prost lumea, ai dreptate lumea e proastă
Ramai aici să cunoști o dinastie terminată, vastă
Căci ea te crede ciudat, ciudat e că ei nu știu
E greu când trăiești mort, și trebuie să pari viu
Nu e nevoie să te lovesc, păcatul să-ți sune trezirea
Tineretea ta e fragedă și tristă ca privirea
Pe care o arunci atunci când vrei să pleci de aici
Și nu găsești ieșirea
Nu îți permiți să strigi
Ce a început, regretul să-și găsească mormânt
Dar în trecut, nu sfinții nimic, totul a trecut
Acum e timpul să trec, dar ai grijă ce mai debitezi
Când ai în palme lacrimi de cerneală, o să pierzi
Încet, dar sigur alții îți vor lua ce ai iubit
Iar în final vei înțelege că pentru asta ai fost menit

taifas – Versuri.pro

C. O. D - Taifas