Refren:
O seară lungă, o noapte tristă,
Ce nici în basme nu mai există,
Soartă amară, durere seacă,
Suflet de mamă, pustiu rămas, el pleacă dintre noi.

În fiecare zi băiatul cu lumea petrecea,
La mama lui ce plânge-ntruna nici decum nu se gândea.
Dar într-o zi, fiind bolnavă, zăcea la pat și se ruga,
La bal să nu se ducă, seara să vegheze lângă ea.
El nici măcar nu vrea să asculte și a plecat nepăsător,
Căci nu vroia ca să rămână de râsul amicilor,
Ea a rămas o noapte-ntreagă, la ea nici nu se gândea,
Că a rămas plângând sărmana când a plecat de lângă ea.

Refren:
O seară lungă, o noapte tristă,
Ce nici în basme nu mai există,
Soartă amară, durere seacă,
Suflet de mamă, pustiu rămas, el pleacă dintre noi.

În sfârșit ajuns acasă la ore mult prea târzii,
El zise: ‘Sărut mâna, mama’, ea nu mai putu vorbi,
Într-un târziu el observă că mama era moartă,
Cu sufletul rămas pustiu în liniștea deșartă.
O lacrimă-i aluneca din ochii negri triști,
Se apropie-ncet, pe trupul ei e un bilet:
‘Copilul meu blând, eu te aștept mereu,
Te-am părăsit, eu plec la tatăl, vreau să ne-ntâlnim în cer’.
Din clipa asta, mamă, aș vrea ca să mă ierți,
Și-ți promit cu lacrimi că am să mă îndrept,
Eu n-am să uit vreodată că în brațe m-ai purtat,
Și nici ultima clipă când la cap nu ți-am vegheat.
Într-un colț al lumii undeva departe,
Un tată și cu fiul lui nedespărțiți nici chiar de moarte,
Oameni simpli și modești se rugau mereu,
Cu credință mult prea multă doar la Dumnezeu.

Refren: (x2)
O seară lungă, o noapte tristă,
Ce nici în basme nu mai există,
Soartă amară, durere seacă,
Suflet de mamă, pustiu rămas, el pleacă dintre noi.