Stripes:
Capăt tre’, sunt la capăt de linie
Am dreptul la opinie
Dar gândul mă chinuie
Și-am să sar
Și-am sa sparg sticle ca-n bar
Deci sar și ca zarul, am 6 fețe clar.
E tragic MC
Dar ăștia-s pe margini
Fără pic de sarcini
Cu toate că au v****n
Scriu mii de pagini
Cum mă agit și incantații vudu
De zici c-am tras prea mult magic
Supradoze prin parcuri
Ștou-i altul
F-ul n-ai cum sa-l adigi
Ca 44 magnun
Și fac saltu’
Să tresară satu’
Ca să-ți sară capu’ ascultă rapu’.
E riscat să intri-n joc,
Miza-i prea mare ca
Să pariezi pe tot și doare
Man, crezi că fac bani ca tiparu’
Mai mult investesc din timp, spritoresc

Anne Marie:
Nu mă vând, nu mă las
Am avânt, rup norii
O să o fac, ajung sus
Am cu ce, parcă te trec fiorii.
Când îți zic, să te uiți,
În ochii mei și nu în jur
Strângi din dinți
Te ajung, ai curaj, ai încă-un tur.

Stripes:
Pervers, când creez un text
zâmbesc, când mă vezi din mers
În rest când văd nu mă opresc
Dau cu pace din est până vezi tu spre vest
Scriu rându pe rând
Și când în clase țipând
Să mă auzi ce cânt
Tu mă acuzi că duc lipsă
De multe lucruri
Și-am să ies cu rapu’-n oraș
Și noi o să bem sucuri
Suntem egali, codați, la ranck-ul de
animal de curte, arbitrat în runde
Activat prin unde
Ce răspund la comezi
Hai șezi
Că-știa trag de tine, până cedezi
Nu vezi? Îți dau mărunt ca
monezile
E dinte pentru dinte
Până vă cad protezele
Treaba-i groasă
O demonstrează obezile
Am o milă față de tine,
Și distanță, bre.
Aaa

Rămân la același nivel cât timp am o pâine pe masă
Glasul familiei ce-mi spune BINE AI VENIT ACASĂ
Răbdarea surorii mele ce m-așteaptă să vin
E un peisaj întunecat, însă ei mi-l fac senin.
Refren: Sunt înconjurat de valuri ce vor să mă stingă
Încerc să fug de ele, precum copilu’ de seringă
Conștient că o să mă prindă, n-am nimic de regretat
Înot în gol consolat, orientat către uscat.
Cu plămânii plini de apă și cârcei la picioare
Moartea a rămas singura cale de scăpare
Renegat să fac parte din Arca lui Noe
Cu sau fără voie înot în paranoia.

2) Am rămas neschimbat de-a lungul anilor
Nu m-au corupt tovarășii, prezența banilor
P***a ce-am iubit-o m-a lăsat cu sechele
Dintotdeauna a fost fantoma visurilor mele.
Fratele de-o viață nu mai mă înghite
S-a tirat cu femeia ca să mă evite
Chiar el îmi spunea NIMIC N-O SĂ NE SEPARE
Și i-a dat pe toți deoparte pentru o p***ă oare care.
Mama îmi reproșează că sunt un nenorocit
Nu e mândră de ce fac, tot ce cânt, tot ce transmit
Tot ce făceam, nu-i convenea, mă lovea cu o vorbă grea
Uite ce-am putut să cresc, un golan la ușa mea.
Sunt indiferent cu ea, nu-s de acord cu tot ce spune
Se impune în tot ce fac, eu trăiesc în altă lume
Am fost subnumit de mic un fel de Domnu’ Goe
De-asta îi dau pe toți afară când mă închid în paranoia.

3) Îmi pun viața pe foaie zi de zi, seară de seară
Stau prea mult în studio și prea puțin la școală
Sunt anti-social, nu prea mă vezi pe afară
N-ai cu cine, n-ai ce face, nimeni nu stă de vrăjeală.
Beau prea mult, fumez prea mult, mănânc și dorm foarte puțin
Sunt dependent de p***ă, muzică, bere și vin
Ador mersul pe jos, mi-a plăcut mereu mișcarea
Cocalarii și manelele îmi strică buna starea.
Nu mă duc în discoteci, unde se ascultă manele
Ascult și fac HIP-HOP, țin de principiile mele
Îmi respect ascultătorul, indiferent ce vârstă are
Că e mic sau mare, vorbesc cu fiecare.
Cartea nu îmi place și știi de ce copile
Nu faci nimic cu ea fără bani și fără pile
Uită-te puțin în jur, vezi ce văd și eu?
Sunt turme de faliți, ce-au absolvit un liceu.

4) Alții dau mai departe, investesc în facultate
Și se trezesc că au rămas cu buzele umflate
Ai grijă nepoate, ascultă și învață
În caz că nu știai, doar proștii au noroc în viață.
Cunosc un bogătan are doar 10 clase
Dar cu vile și mașini mai mult ca Năstase
Contrazic gurile proaste, care nu mai tac deloc
Ești citit, ești calculat dar n-ai nimic fără noroc.
Ești sătul de stat pe loc, vrei să pleci din țara odată
Însă aici nu vei găsi câini cu covrigi în coadă
Crede-mă știu mai bine, sunt plecat de 8 ani
În curând o să devin cetățean italian.
Și-mi pare nespus de rău că mi-am trăit copilăria
În țara asta de c***t plecând din România
Trăiesc în Paranoia și-ți mai spun încă ceva
Se câștigă pâinea greu dar e mai bine în țara mea

Strofa 1
Născut să lupt, născut să-nfrunt, născut să reușesc să scap
Am probleme pe cap, da’ nu contează de fapt
Aici rămân să-mbătrânesc, să nu uit pe cine iubesc
E dar ceresc, mă pot exprima să spun exact ce gândesc
Nu mă transformă hainele sau damele ce-o ard urât
Merg neîntrerupt, de necombătut, strada e-un front da’ eu am scut
Și limbajul ăsta ce-l tot folosesc deranjează mult
Da’ mult prea mult, da’ știi că n-am cum să fiu mut
Ne plouă-n suflete mai rău decât plouă afară
Iar fericirea am pierdut-o prin vreo valiză de prin gară
Da’ nu-i nimic, zâmbim să facem treaba asta să meargă
Că ce-i acolo-n inimă nu poate ca să se șteargă
Așa că lasă-le să treacă, lasă-le să se termine
Chiar și cu ultima suflare noi încă sperăm la bine
Totu-i rece, totu-i negru, totu-i pierdut da’ stai puțin
Că-n viață știi, unele trec, altele vin.

Refren x2
Pot să trec prin toate și să zâmbesc
Pot să râd, să vorbesc, pot să uit ce-i lumesc
Pot să fiu mai nebun, gânduri să pierd pe drum
Da’ nu uit ce contează și fapul c-aici rămân.

Strofa 2
Rămân aici și stau și scriu, în timp cu sufletul curat
Că aici e locul meu și rămân tot eu neschimbat
Tot eu printre oameni parșivi, alții naivi, puțini reali
Și tot aici nu mai contează dacă ai sau nu bani
N-am reputație, n-am stofă, da’ am lumea mea cu rapp
Și 1000 de gânduri negre ce nu s-au spălat
N-am renunțat, nu am plecat, chiar m-am maturizat devreme
Unii îmi spun ‘Fă avere!’, eu sunt atent la hiene
Încă aștept soarele să apară să ne încălzim puțin
Că ne-am săturat de-o lume dominată de haine
Încă contează cât ai, contează cât dai
Contează prea puțin ce ai s-oferi și cât vrei să stai
Așa că simți nevoia să te rupi de lume, zile nebune
Și lucrurile alea reci să le transformi în lucruri bune
Nu mai contează dacă ai un nume sau dacă ești bun
Tre’ să știi ce-i important: fapul că aici rămân.

Refren x2
Pot să trec prin toate și să zâmbesc
Pot să râd, să vorbesc, pot să uit ce-i lumesc
Pot să fiu mai nebun, gânduri să pierd pe drum
Da’ nu uit ce contează și fapul c-aici rămân

Refren X2:
Eu și-ai mei am trecut prin ani grei
Cu mai multe probleme decât ai tu idei
Când s-a umplut paharul am aflat că tre’ să-l bei
Acum totul e în ordine ca: 1, 2, 3!.

DOC:
Îl văd în drum spre liceu, cei mai largi blugi
Hanorac XXL una din cele mai mari glugi
E sportiv, nu s-a făcut vreodată muci
În cap cu vorbe de la tata duci
Cu tine mari nuci, reține
Uite-l cum scrie până se termină pixul
El scrie, timpul trece, mobilul elimină fixul
Tre’ să învețe că știe că rap-ul nu îl scapă de lipsuri
Simte că ce percepe omul din el descrie artistul
La facultate frate,
Le ia în piept pe toate
Mama, tata nu îl mai susțin, știu că el poate
Se zbate,
Trage pe coate,
Se duce la muncă
Cu el însuși se bate,
Se ascunde în rap ca-n buncăr
Și în 2010
Din buncăr iese,
Fără să-i pese
Că e soldat, dar din soldat rămân doar trese
Și e serios la 30 de ani, îi trebuie banu’
Ma privește din oglinda, il cheama Vlad Munteanu!.

Refren X2

Șișu:
O seară obișnuită la mine în cartier
Băieții stau la același colț ca până mai ieri
Eu însă azi nu vreau să mai pierd timpul
Vreau să reușesc și să o fac sigur
Spun rimele din suflet, nu din cărți
Știu că ești invidios, te chinui să nu arăți
Îmi pare rău de tine, frățioare, sincer pentru tine
Nu pot să te susțin, trebuie să am grijă de mine
Atunci când poți să te ridici nu ezita
Totul e despre putere, acum e mâna ta!

Puya:
Totul e despre putere fără îndoială
Ai nevoie de capital sau de vrăjeală, mangleală,
Dar nu uita un aspect:
Tre’ să ai ceva al tău ca să impui respect!
Bulangii se ridică să comenteze
Gaborii în foame caută, fac tot să te aresteze
Nopțile zboară când ești cu gândul la hârtii
Devii mai stresat.. faci prostii
Prea mult timp nu am putut să fac ce-am vrut să fac
Să spun ce am în cap..

Șișu:
Am multe lucruri în cap pe care vreau să le fac
Prea mulți fraieri pe urme care vor ca să calc
Uneori viața e ca o târfă care te înșeală
Azi e bine, mâine poate cazi în greșeală!

Refren (x2):
Prea mult timp nu am putut să fac ce am vrut să fac
Să-ți spun ce am în cap
Acum e timpul nostru să știi
E timpul să facem câteva hârtii!

Șișu:
Prea mult timp a trebuit să-mi țin gura închisă
Nu aveam destui bani ca să-mi fac vocea auzită
Nu conta prea mult cine sunt sau ce fac
Dacă vroiam să vorbesc, cineva îmi spunea să tac
Atunci ce altceva ar mai fi fost de făcut
Decât să încerc să fumez, să beau și să uit
Însă am preferat să stau pe scenă
Cu microfonu’ în mână, nu cu acu’ în venă
Mama spune să-mi fac un rost în viață
Bagabonții spun să ies cât mai în față
Trebuie să-i reprezint cu adevărat
Dacă fac ceva hârtii din asta nu e un păcat!

Puya:
Sărăcia mă deprimă, trebuie să fac un leu
Mi-aduc aminte când l-am văzut pe fratele meu
L-au turmat, băga-mi-aș p**a
Și acum vor să-mi facă și mie figura
M-am convins că trebuie sa fiu mai tare
Mai bazat.. mai adevărat
Mulți se gândesc cum să mă facă
Alții se dau tovarăși și pe la spate m-atacă
N-am voie să fac greșeli, să fac prostii
E timpu’ să fac și eu câteva hârtii!

Refren (x4):
Prea mult timp nu am putut să fac ce am vrut să fac
Să-ți spun ce am în cap
Acum e timpul nostru să știi
E timpul să facem câteva hârtii!