Nu ai nimic al tău, deci nu ai ce să pierzi
Deși ai mulți prieteni n-ai în cine să crezi
Realizezi, că nimeni nu înțelege ce vrei
Și, ești doar un străin printre-ai tăi!
Omule, tu defapt vrei să fii ceva,
Cum vrem toți să fim ceva în lumea asta
Da’ știi, ca să ajungi ceva
Tre’ să fii măcar tu bun cu tine
Măcar tu când te uiți în oglindă să te recunoști
Că ești ceea ce ești,
Indiferent că ești un cocalar infect
Sau te vezi băiețaș și mare bagabont de București
Ceea ce pot spune în 16 versuri
Probabil te caracterizează, sau nu
Da, chestia asta o decizi tu.
Locuiești cu părinții într-o lume moartă
Orice ai face, nimic nu e bine, ei te ceartă
Nu iartă nicio greșeală, pun la îndoială ceea ce simți
Zici că o duci bine, da’ și pe tine te minți
Ai fost înconjurat numai de oameni răi
Ai fost bătut de soartă, până ai făcut vânătăi
Prietenii la nevoie se cunosc, ce lucru deștept!
Că ai atâtea nevoi, și prietenii încă îi aștepți!
Nu ți-e frică de viitor, frate
Când vânzătorul de cartofi din piață
Câștigă mai mult decât un om cu facultate
Vrei să reușești, da’ nu fii egoist
Cineva acolo sus,
Te vede, te ajută dacă ești altruist
Învață să asculți înainte să insulți
Cum n-ai-nte de toate astea,
Împacă-te cu tine însuți!
Că la urma urmei știi ceva?
Ești o persoană bună rătăcită într-o lume rea!

Nu ai nimic al tău, deci nu ai ce să pierzi
Deși ai mulți prieteni n-ai în cine să crezi
Realizezi, că nimeni nu înțelege ce vrei
Și, ești doar un străin printre-ai tăi!