Rodica Elena Lupu - Istorici Repetenți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Noi, nu suntem urmașii Romei
Și știm cu toții acest lucru
Chiar dacă manualele în școli
Elevilor le ascund totul.
Aceste cărți nu vor, se pare
Să țină pasul cu realitatea
Încet, încet însă adevărul
Pus e-n lumină cu dreptatea.
Răbdare avem, așa suntem,
Muzeele Romei sunt pline
De statui neștiute de daci
Comori reale, dar depline.
Atitudinea lor reprezintă
Un mare mister în toate,
Învinșii au figuri de-nvingători
Și decorează locuri importante.
Monumente romane, muzee
Admirați de mii de vizitatori,
Dar uitate cu totul de urmași
Chiar dacă ne reprezintă pe noi.
Chipuri de daci care ne privesc
De peste mări și țări, departe
Sunt monumentele care vorbesc
De-acele secole îndepărtate.
Nu au fost hoți, nu au fost prizonieri,
Nu este nici o singură statuie
De dac cu mâinile în lanțuri
Și asta ce credeți că spune?.
Ochii lor mari ascund enigma,
Expresia-i de înțelepți,
De ce au vrut romanii să îi aibă
În mijlocul Romei cu orice preț?.
Și-acolo în al lor imperiu
Pe enigmaticii inițiați,
Cu privirea atât de senină,
Pe ei, pe înțelepții noștri frați?.
De ce în for le-au închinat
Acea grandioasă columnă
Constituindu-le moartea, sacrificiul
C-au apărat glia străbună?.
Nu, marele Traian și neamul său,
Nu sunt de vină acei care
Ce din istorie pe daci i-au scos,
Noi purtăm vina, nu ne doare!.
Dimpotrivă, lor să le mulțumim
Și să le fim recunoscători
Că pe daci prin trupul marmurei
Romanii i-au făcut nemuritori.
Este un lucru foarte important
Și considerat ieșit din comun,
Romanii au adus dacii aici
În locul lor de preț, chiar în forum.
Vezi daci la Copenhaga și Madrid,
La Praga, la Berlin și la Bruxelles,
La Smirna, la Atena și Toulouse,
La New York, Oxford și în Israel.
La fel la Luvru și la Ermitaj,
Statui de daci stau și așteaptă,
Nu este orb mai mare decât cel
Care nu vrea strămoșii să îi vadă.
De secole dacii din parcuri
Privesc trecătorii mulți la număr,
O pasăre se mai odihnește
Pe faldul mantei prinsă pe umăr.
Iar în depozitele prăfuite
Câte-un păianjen țese pânză,
Pe umăr sau în palma unui dac
Cine să le poarte de grijă?.
Cine să le dea identitatea,
Să le descifreze misterul
Și să-i readucă acasă
Simbolic măcar, cui îi mai pasă?.
Noi suntem cei ce vrem să-i dăm
Afară pe străbuni din țara lor,
Cu nepăsarea noastră și avem
Curajul să mai spunem dor!.
Noi suntem cei care continuăm
Să risipim cetățile vestite
Și nu vedem că a lor suflete
În fiecare piatră sunt cioplite.
Cei din Carpați și cei din Vatican,
Dacii de pe Arcul lui Constantin
Îi lasă repetenți azi pe istorici,
Istoria română e-n declin!.
1996 – vizitând Muzeele Vatican
și orașul Roma

statuile dacilor – Versuri.pro

Rodica Elena Lupu - Istorici Repetenți