STROFA II.
Că sunt în opoziție, am învățat să mă țin tare,
Ferește-te de toți, prieteni cu bună purtare!
Sare prafu’ de pe tobe, tovarăși în probe,
Ai țigări la tine, sunt toți gata să te aprobe.
E trist ce văd, vă vindeți pe o cafea și pe un pai,
Și nu-i de mirare că pe afară n-ai cu cin’ să stai.
Facem diferențe, banu’ guvernează lumea,
Extinde-te-n domeniu fără ei : AR FI CULMEA!
Învață din greșeli, nu greși când poate-nveți,
Alege partea bună pe care să te clasezi.
Ignoră tot din jur (frate), ignoră și păreri,
Găsește calea bună, rea sau la care speri.
E răcoare-n cap, suflet trist sau în stomac,
Condiția ta trufașă pare c-are handicap.
Toți ați da un start, puțini sunt acum la finish,
Vrei să fii matur, scapă întâi de înveliș!
Aleargă, prinde tot din zbor, n-am vorbe din popor,
Ignoră superstiția, toți din jur, care-s decor,
Privesc demult oameni prin televizor color,
Și restu’ care ies în stradă sub formă de cor!.

STROFA III.
Și DiEZ, băi Cată, lasă-l dreacu’, uite școala!
L-aș lăsa să pot da’ nu pot lăsa nici coala!
Nu credeam să poți, poți începe cu o prostie,
Te mișcă, pișcă, când vezi versuri puse pe hârtie!
Mie-mi provoacă dependență zilnică,
Totu-i să simți, în timp am învățat că
Dacă faci asta, nu tre’ să fie oala spartă,
Să nu te f*** cu muzica indiferent de soartă MA!