Dac-aş vorbi de ochii tăi cei buni
Şi-n stihuri dulci virtutea ţi-aş cânta
Urmaşii-ar spune: „Toate-s doar minciuni,
Un chip divin pe-aici nu poate sta”.

Şi de-aste foi, ce-n timp s-au gălbejit,
Vor râde cu guri mari, pân’ la urechi,
Şi tot ce ai mai bun, mai strălucit,
Dispreţui-vor ca pe-un cântec vechi.

Dar dacă ai un prunc, dublu primeşti,
Căci şi în el şi-n versul meu trăieşti.