sonetul iubirii – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul X

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubirea simplă mândră e, să știi,
Și trebuie primită. Focu-i viu,
Că spice ard ori templul auriu
Sau scândură de pin sau bălării:
Iar dragostea e foc. Și când voi fi
Constrânsă ca iubirea să-mi descriu
Mă vei vedea c-am chipul străveziu
Și raze noi și multe vor veni
Din el la tine. Nu-i nimic vulgar
Când noi iubim, iar Dumnezeu, firesc,
Iubește-orice ființă-n mod plenar.
Dar ce simt eu când firea mi-o privesc
Lucește-aprins și-atunci se vede clar
Că dragostea sporește ce-i trupesc.

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E noapte – printre lacrimi te privesc,
Deși azi mi-ai zâmbit. Cum aș putea
Să știu motivul? Este vina mea
Sau tu mă faci tristețea s-o vădesc?
Căci acoliții toți se prăbușesc
La ritual, când fruntea le e grea,
Pe trepte la altar. Eu vocea ta
Când nu te văd, încerc s-o intuiesc,
Cum fac și ei când corul spune-Amin.
Iubite, tu iubești? Sau am zărit
Ce îmi doream, căzând într-un leșin
Când idealul parcă l-am simțit
Că-i prea înalt? Și-o să mai văd puțin
Lumina ta, când lacrimi m-au orbit?