Pui între gura ta și fructul, punți,
în care dulcele-și prelinge gerul;
e-o pânză-n zări, îi ești corăbierul,
ești mirele în repetate nunți.
Eu casa mi-o înalț cu stâlpi de rouă
pe aripile-ntinse amândouă
și pe spinarea doar, a rândunicii,
uitat de pământești suplicii
și-un singur strop mă năruie, când plouă,
dar în cădere sfâșii masca Fricii.