sonetul 29 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXIX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gândesc la tine! – gândul meu nebun
Stă tot mereu de tine agăţat
Ca o liană pe-un copac ce-a dat
Frunziş bogat ce-ascunde lemnul brun.
Dar, palmierul meu, eu vreau să-ţi spun
Că acest gând, deşi e minunat,
Tu eşti mai bun! Şi vreau neapărat
Să te văd iar; ca ochii mei să-i pun
Pe ramul tău, pe trunchiul dezgolit,
Când frunzele căzut-au pe pământ
Şi s-au sfărâmat, şi-n jur s-au risipit!
Ca-n bucuria plină de avânt
Să stau la umbra ta necontenit,
Uitând de gând, căci lângă tine sunt.

William Shakespeare - Sonetul 29 [Sonnet XXIX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bătut de soartă și disprețuit,
Mă căinez că sunt un biet proscris
Și ceru-i surd când urlu înnebunit
Și îmi blestem destinul ce mi-e scris.
Speranța vreau din nou să o adun
Să fiu ca cel ce are mulți amici,
Ca cel ce-n viață are un scop bun
Și să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici.
Iar gândurile astea-mi dau fiori,
Dar mă gândesc cum tu mă bucurai
Și-atunci mă simt ca ciocârlia-n zori
Cu imnul ei bătând la porți de rai;
Căci când îmi amintesc iubirea ta
Eu nici cu regii soarta n-aș schimba.