sonetul 17 – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul XVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Adânc, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor durați, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute.
Ram cu ram, strâns se înșiră,
liber, nicăieri nu e.
Unul, o, suie, suie.
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.

William Shakespeare - Sonetul 17 [Sonnet XVII]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În viitor cine-o să-mi creadă-n vers
Chiar dacă de delicii ar fi plin?
Că-i un mormânt, se ştie-n univers,
Căci din ce eşti, arată doar puţin.

Dac-aş vorbi de ochii tăi cei buni
Şi-n stihuri dulci virtutea ţi-aş cânta
Urmaşii-ar spune: „Toate-s doar minciuni,
Un chip divin pe-aici nu poate sta”.

Şi de-aste foi, ce-n timp s-au gălbejit,
Vor râde cu guri mari, pân’ la urechi,
Şi tot ce ai mai bun, mai strălucit,
Dispreţui-vor ca pe-un cântec vechi.

Dar dacă ai un prunc, dublu primeşti,
Căci şi în el şi-n versul meu trăieşti.

William Shakespeare - Sonetul XVII: Cine Să Creadă Versul Meu Cândva

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cine să creadă versul meu cândva
Dacă te-aș lăuda fără încetare?
Căci, mai curând, cu el aș îngropa
Și viața ta și meritele tale.
Dac-aș găsi pentru frumos cuvinte
Virtuțile să-ți număr de-aș putea,
Vor spune-atunci: ”Poetul ăsta minte –
Nicicând n-a existat așa ceva”.
Opera mea ar fi, în timp, blamată
Ca vorbă goală, de bătrân inept,
Iar lauda ce-ți fac, considerată
Exagerare-n metru desuet.
Dar dac-ar exista copilul tău
Tu ai trăi și-n el și-n versul meu.