sonetul 14 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XIV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De mă iubești, iubirea ta să fie
Numai de dragul dragostei. Nu spune:
„Mi-e dragă pentru zâmbet, sficiune
În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Și-mi dărui atâtea clipe bune!”
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat și se sfâșie
Ușor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru milă-n stare să-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubește-mă pentru iubirea toată
Și-n veșnicie dragostea-ți va ține.

William Shakespeare - Sonetul 14 [Sonnet XIV]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ceea ce ştiu, nu iau din nicio stea,
Deşi Astronomie înţeleg,
Dar nu vestesc noroc, nici vreo belea,
Sau foamete ori boli un an întreg;
Şi nu pot spune soarta-n amănunt,
Dacă e vânt sau tună sau vin ploi,
Ori să prezic la regi, ca să-i încânt,
Privind spre cerul nopţii cel vioi;
Ci eu cunosc ce-n ochii tăi zăresc,
Iar de la stele înţeleg aşa,
Că frumuseţea şi-adevărul cresc,
Când procreezi şi-n viaţă laşi ceva.
Căci dacă nu, îţi prevestesc sever,
Frumos şi adevăr cu tine pier.