Graiul suav și ochii blânzi, ce-nsemne
în scris ți-au fost, și-au împlinit sorocul;
e prea târziu să-ți mai încerci norocul
cătându-i azi, ori ți-ai uitat pe semne.

Ah, nu mai învârti cuțitu-n rană,
nu zăbovi în gânduri vagi, buimace;
mai bine-apucă drum fără prihană,

spre ceruri, dacă-n lume nu ne place
nimic; vederea ei ne-a fost capcană,
dacă nici moartă nu ne lasă-n pace.