Ș-întâlnind pe oarecine
Din săteni l-a întrebat:
– N-ai văzut cumva, vecine,
Pe măgarul meu prin sat?

– Ba l-am văzut, el zise,
Colea ca jude șezând,
Și la vite-n holde prinse
Judeca, ispas făcând.

Hogea zise cu mirare:
– Jude-n sat măgarul meu?!
Zise acel la plecare:
– Da, da ceea ce-ți spun eu.

Hogea necăjit se duse
În cel mai repede pas,
În pragul ușii se puse
Unde se făcea ispas.

Și traista după ce-ntinse
Cu un jos a o pleca,
– Tpru, tpru, tpru! din buze zise
Către cei ce judeca.

Toți râseră de această,
Numai unul cum ședea,
Viind, se plecă la traistă,
Ca ce e-n ea a vedea;

Iar Hogea traista-ncărcată
După gâtu-i aruncând
Începu totdeodată
Ca să-l judece zicând:

– Treburile-mi stau acasă
Și tu aici în sobor
Poftişi tocmai când îmi pasă
Să te faci judecător.