sfarsitul – Versuri.pro

S. R. G. - Sfârșitu'

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Am să fac dintr-un vers,
Un întreg univers,
Oamenii puternici ne conduc și ne zâmbesc invers,
Tot binele spre rău,
Asta va fi și scopul tău,
Dintr-un om normal ai să devii un dilău,
Ochiul din cer va urmări evoluția,
Să știi, etichetat cu semnul fiarei, controlat vei fi,
Au ajuns până pe Marte,
Poate și mai departe,
Au luat cu ei și plante să dea drumu’ la viață acolo,
Că pe Pământ nu vor să lase decât moarte,
Noi suntem păcătoși, amatorii au 10 porunci încălcate,
Extratereștrii nu mint, frați,
??????? că până și pe Papa, dacă faci bine, îl roade,
Primii după revoluție sunt oameni de-ai lor,
Comuniștii care ne-au promis atunci viitor,
Steagurile însemnate cu o stea,
Acele popoare sunt primele pe care vor să le doboare.

Refren (x4):
Vor s-aducă sfârșitu’,
Vor s’aducă sfârșitu’,
Vor s’aducă sfârșitu’
SPER CA NU-I URMEZI ȘI TU!.

Strofa II:
Avem democrația, de fapt o altă capcană,
Prin sateliți, prin telefonie, prin internet stau geană,
Tehnologia a născut inteligența artificială,
Pe lângă ea, multe arme și bombe în aer să sară,
Iubim televizoru’, internetu’ și mașina,
Nu concepem o viață fără ele,
Încă ne place să jucăm Fifa și multe alte jocuri,
Ca și cum l-ai lua pe Messi la o pătrățică-ntre blocuri,
Un shooter sau unu de strategie cu război,
Ne-nvață să tragem, să ne eliminăm noi,
Meteoritii care se-nvârt și chiar Biblia-scrisă,
Apocalipsa a strămoșii lor au scris-o,
Că Biblia adevărată au închis-o,
Tu chiar nu vezi?
Ce zice, aia se-ntâmplă: SUNT DOVEZI!
S-a născut antichristu’, un idol mincinos și fals,
Așa cum cântă el, cei care-l cred o să danseze vals.

Refren (x4)

Christian W Schenk - Sfârșitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mulți au lucrat la cer,
unii l-au vopsit albastru,
alții l-au înroșit seara;
alții
au vopsit iarba în verde.
Cei mai răutăcioși
au făcut-o cenușie.
Plimbându-mă printr-un oraș
fără geamuri,
umai cu obloane,
m-am gândit:
„Ce puțin gust estetic
are Dumnezeu!”

Clasificat - Sfârșitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hașch – Strofa 1:
Omenii tac în mister, totul fierbe-n jur
Te lasă fără pic de fler
Și încerci de nenumărate ori să te rogi
să scapi într-un final, să nu mori
Când sfârșitul e aproape înțelegi care-i taina vieții,
Înțelegi ce te face să muncești toată viața,
În cele din urmă îți pierzi speranța
Care e ultima ce te ține în viață și îți dă putere,
Dar fără ea nu ai pic de scăpare
Ramâi fără suflare
În universul care te prăda și te lasă fără valoare
Ajung să se omoare între ei pentru bile
Oamenii slabi de azi nu apucă ziua de mâine
Săturați de o viață infectă și fără rost
Mulți dintre ei ajung să-și dea și hainele contracost
Și apoi sfârșesc într-un colț de stradă
Se prăbușesc, își dau ultima suflare
renunțând la viață.

Refren X 2:
Sfârșitul poate să fie oare, o întrebare, un răspuns
Poate ceva care te doare
Poate ia amploare,
Poate nu, cine știe, poate veni chiar într-o zi cu soare
Oare?

GIffy Strofa 2:
Știi bine, ia lecții de supraviețuire în lumea asta care,
Într-o clipă te lasă fără suflare,
Te chinui ca totul să-ți iasă, așa cum vrei,
Lăsând pe mâine grijile te apuci să bei, nu e bine,
În viață dacă vrei să faci ceva lasă loc și pentru tine,
Apucă-te că nu știi când poți cădea în păcat,
Și te poți scufunda cu totul în căcat
Ajutor nu primești de la nimeni, zic că nu-i așa
Toată lumea își vede de treaba sa,
Cât o să mai ducem în halul ăsta,
N-am idee
Dar sfârșitu se apropie și chestia asta
Ma sperie,
Deja semnele se arată,
Cutremure care au devastat o lume întreagă,
Foamete care aduc la rândul ei și sărăcie,
Deja mulți au semne imprimate din copilărie,
Căldura ca pe jos te doboară
Și potopuri care fac doar să te doară,
Deci gândește o clipă,
N-am delirat aici doar ca să te fac să mori de frică.

Refren X 2:
Sfârșitul poate să fie oare, o întrebare, un răspuns
Poate ceva care te doare
Poate ia amploare,
Poate nu, cine știe, poate veni chiar într-o zi cu soare
Oare?

Traian Demetrescu - Sfârșitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta — cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos.

Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții.

Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus.

Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine.

Boris Pasternak - Sfârșitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aievea-s toate? E timp de-a chefui?
Mai bine să dormi etern, să dormi, să dormi
Şi nicicum să visezi.
Din nou – strada. Din nou – pologul de tul,
Din nou, în noapte, – stepă, geamăt, freamăt
Acuma şi mereu.
În august, frunzişul astmatic pân-la ultim atom
Visează tihnă, întuneric. Dar câinii în goană
Trezesc, brusc, grădina.
Aşteaptă – s-or mai potoli. Dar deodată– din umbră
Apare-un uriaş, altul. Paşi. „Aici e şurubul”,
Şuierat, somat: Tio!
Pentru că el parcă ar fi udat, ar fi risipit
Şleaul cu pasul nostru! El chiar şi palisada o
Istovi cu tine.
Toamnă. Galeşe-s mărgeluşele vânăt-palide,
Ah, putregaiule, de moartea şi mie, ca ţie,
De viaţă silă mi-i!
O, noaptea tămâiază inoportun cu manevre
De locomotive; pe ploaie frunze se rup înspre
Stepă, ca altele.
Ferestrele-mi fac scene. Însă nu are vreun rost!
Uşa se rupe din balamale, ei sărutându-i
A coatelor gheaţă.
Să-mi faci cunoştinţă cu cineva dintre cei crescuţi,
Precum dânşii, în treierişul sudicelor holde,
Paragini, secară.
Însă cu strepezire, cu-nţepenire, cu noduri
În gât şi cu tânga atâtor cuvinte oboseşti
De-a mai prieteni!.