sfarsit de vara – Versuri.pro

Travka - Partea Finală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Partea finală începe, începe cu sfârșitul de vară,
Uite! Mă uit, uit secunde din mine, cu tine…
Cu partea finală începe, începe sfârșitul de vară!
Abia de mai am! Abia de mai simt!
Abia de mă am! Abia de mai mint!
Pe vreme ploioasă
Sunt plecat de acasă.
Departe, departe de gânduri uitate,
Departe de gânduri uitate,
În iubiri de-o noapte.
Cu partea finală începe, începe sfârșitul de vară!
Abia de mai am! Abia de mai simt!
Abia de mă am! Abia de mai mint!
Tu semeni sfârșitul!
Tu semeni sfârșitul,
Nomadul sfârșitul de vară
Uitat într-o gară, cu partea finală.
Tu semeni sfârșitul!
Tu semeni sfârșitul,
Albastrul, sfârșitul
Uitat într-o gară, cu partea finală.
Pe vreme ploioasă…
Sunt plecat de acasă,
Cu partea finală…

Georg Trakl - Sfârșit de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, vara verde cât de mult
S-a liniștit, chipul tău de pur cristal!
lângă iazul serii florile-au murit,
Un strigăt speriat de mierlă.
Zadarnică speranță-a vieții. În casă
Dă zor, de drum să se aștearnă, rândunica
Și soarele coboară pe colină;
Noaptea face semne stelelor să plece.
Tăcere-a satelor; rotund răsună
Pădurile părăsite. Mai iubitoare,
O, inimă, înclină-te acum
Peste calmul celei care doarme.
O, vara verde cât de mult
S-a liniștit, și pasul străinului
Se-aude prin noaptea de-argint. Să poată
Jivina-albastră cărarea să și-o amintească.
Și armonia anilor ei sufletești.

George Topârceanu - Sfârșit de Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă liniștea pădurii adormite
Nici o veste de-altădată nu-ți trimite
Și pe freamăte pornite de departe
Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,
Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar
Printre galbenele rariști de stejar,
Cu sfioase campanule și sulfine,
Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.
Dulce zâmbet somnoros și ireal
Să ne cheme spre poienile din deal.
Taina liniștii înalte să ne fure
Prin cotite luminișuri de pădure
Și la umbră să ne-mbie mai târziu
O clopotniță de aur străveziu,
Legănând deasupra creștetelor noastre
Licuricii înălțimilor albastre..
Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,
Să trăim în clipe lungi același vis.
Foi uscate-n jurul tăi să cadă rar,
La ureche să-ți descânte un bondar
Și să stai cu ochii-nchiși pe jumătate,
Soare galben printre ramuri nemișcate
Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină
Fruntea mică de domnița bizantină.
*.
Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni
Și prin funduri de livadă de aluni,
Printre garduri fumurii și solitare
Ce se uită-n urma noastră cu mirare..
Și din treacăt, ici și colo, să culegi
Sânziene cu tulpinele întregi,
Margarete, scânteioare și aglice,
Un buchet de flori orfane și calice,
Lung în coadă și ghimpos și cu țărână.
La plecare să-l ții falnic într-o mână,
Dar cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu
Și la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu..
O șopârlă pe cărare, lângă noi,
Speriată să foșnească dintre foi
Și să stea, să vă uitați o dată bine,
De departe, tu la ea și ea la tine,
Tu de sus și ea din pietrele fierbinți,
Amândouă serioase și cuminți.
Mai încolo o crenguță de mălin
Ori un ghimpe să te-ntârzie puţin
Și – purtând de-a lungul văilor prin ţară
Vestea nouă a sfârșitului de vară,
Flutur mic, într-o lucire de-asfinţit,
Să ne-ntâmpine din ţarină grăbit,
Cu rugină pe albastre aripioare
Ca o veștedă petală de cicoare.