sentiment de alienare – Versuri.pro

B. O. b - Ghost in the Machine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spune-mi, unde ar trebui să plec?
În cine ar trebui să cred?
Doar dacă ai fi ştiut ce ştiam
Atunci ai putea vedea doar ceea ce văd eu.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Tu spui că arăt bine.
Doar dacă ai şti ce era în mintea mea,
Ai vedea o parte cu totul diferită.
Nu am putut să-ţi arăt, chiar dacă am încercat.
Şi m-am pierdut în momentul în care am aflat
Am fost liber de câte ori am vrut să fiu.
Unii spun că sunt înafara vederii.
Cum este ironic că suntem cu toţii atât de orbi.
Dacă ai putea deschide ochii
Ai putea vedea ceea ce eu nu am putut descrie.
Şi dacă ai vedea semnele, şi apoi
Sufletul tău va fi liber, şi apoi
Tu vei fi realizat.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Spune-mi, unde ar trebui să plec?
În cine ar trebui să cred?
Doar dacă ai fi ştiut ce ştiam
Atunci ai putea vedea doar ceea ce văd eu.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Şi sunt îngrozit, că am văzut un OZN
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.
Aşa că am apucat bagajul şi am plecat cât mai departe pot merge.
Pentru că nimic nu mai e ceea ce ştiam eu că o să fie.
Şi am încercat să mă ascund, dar eu nu mă pot ascunde mai mult.
Nu e nimic mai rău decât sentimentul că eşti o stafie.

Adrian Păunescu - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări,
În sus ce e, în jos nimic,
În jos ce e, în sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Și-n sus și-n jos, și nu-i dezic,
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost, nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori,
Vecina mea prășește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Dacă de mai multe ori,
Căci ce pot fi aceste garduri?
Decât căzute foste scări,
Decât căzute foste garduri.
Vecine, Domnule, Străine,
Nu înțeleg ce-aveți cu mine.
Știu, scările ne sunt comune,
Dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însuși poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă,
De ce vă supărați când vin?
Agale, talpa mea apasă
Pe dalele cu pas străin.
Vecinul meu prășește ciori,
Vecina mea prășește farduri,
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi,
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu baladă,
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc nervos la moartea mea.
Și-acuma, vă implor, zâmbiți
În lumea plină de urmări,
În care fard și ciori prășiți
Întunecați și spălăciți.
Lăsați-mă să fiu pe scări.

Adrian Păunescu - Eu Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec și eu din gară și tristețea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt triști,
Toți privesc la mine ca la teroriști.
Unde-aș pune pasul liber și corect,
Fără îndoială, aș părea suspect.
Și pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aș vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aș da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Și cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toți ceilalți straniu mă privesc.
Am cocoșa-n spate și am mâini prea mari,
Ștergătoare de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă și cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic și sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luați cu toții drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.