semințe – Versuri.pro

Nichita Stănescu - Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Noi.
Noi suntem semințe și pământul e al nostru,
știm cel mai bine locul și patima și rostul,
știm cel mai bine legea și mersul înainte,
suntem după nevoie și lacrimă și dinte.
Nu cerem nimănui nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim și prieten și vecine.
Aici și pâinea, sarea, noi le avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.
Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.

Lucian Blaga - Mirabila Sămânță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină.
Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,
c-o stăruinţă mai mare
decât sub arcade cu flori,
voi umbla primăvara întreagă prin târguri
căutând vânzători de sămânţă.
Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am
pentru tot ce devine în patrie,
pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvornită.
Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţă
puterilor, în ipostaze de boabe,
în faţa mărunţilor zei, cari aşteaptă să fie zvârliţi
prin brazde tăiate în zile de martie.
Am văzut nu o dată sămânţa mirabilă
ce-nchide în sine supreme puteri.
Neînsemnate la chip, deşi după spiţă alese, îmi par
seminţele ce mi le ceri.
Culori luminate, doar ele destăinuie trepte şi har.
În rânduri de saci cu gura deschisă –
boabele să ţi le-nchipui: gălbii,
sau roţii, verzi, sinilii, aurii,
când pure, când pestriţe.
Asemenea proaspete, vii şi păstoase
şi lucii culori se mai văd
doar în stemele ţărilor,
sau la ouă de păsări. Seminţele-n palme
de le ridici, răcoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un ţărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri.
Copil, îmi plăcea, despuiat de veşminte,
să intru-n picioare în cada cu grâu,
cufundat pân’ la gură în boabe de aur.
Pe umeri simţeam o povară de râu.
Şi-acuma, în timpuri târzii, când mai vad
câteodată grămezi de seminţe pe arii,
anevoie pun capăt fierbintei dorinţi
de-a le atinge cu faţa.
De-alintarea aceasta mă ţine departe doar teama
de-a nu trezi zeii, solarii,
visătorii de visuri tenace, cuminţi.
Laudă seminţelor, celor de faţă şi-n veci tuturor!
Un gând de puternică vară, un cer de înalta lumină,
se-ascunde în fieştecare din ele, când dorm.
Palpită în visul seminţelor
un foşnet de câmp şi amiezi de grădină,
un veac pădureţ
popoare de frunze
şi-un murmur de neam cântăreţ.

Ion Caraion - Lucrurile Ca Niște Semințe Ca Niște Vămi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Eu am trecut pe lângă ei și le-am spus că am
și m-au lăsat să intru
ea a trecut pe lângă ei și le-a spus că n-are
și au lăsat-o să intre
am mers apoi și-am mers și după un timp
am văzut că ne aflam tot afară și nu era nimeni
atunci eu m-am așezat pe o piatră
și ea s-a așezat pe o piatră.
și-am așteptat și ei n-au venit
și-am îmbătrânit așteptând și ne-am pietrificat.
poate că există sau nu există acea trecere –

Ana Blandiana - Semințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cine dintre voi
Știe ce pierde
O turmă de oi
Prin câmpia verde?
Rotunde mărgele
Lucioase și mici,
Ca niște ghiulele
Pentru licurici.
Cine-ar sta să-ngroape
În pământ degrabă
Vreo două-trei boabe
Și le-ar pune apă
Ar vedea cum iese
Din pământ ușor
O blăniță deasă
Și un botișor;
Ar vedea c-apar
Ici-colo codițe,
Ba uneori chiar
Și două cornițe.
Că-s sâmburii mei
Semințe de miei,
Și mărgelele-s
Semințe de iezi.

Walt Whitman - Din Ultimii Mei Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din ultimii mei ani, ultimele gânduri pe care le duc aici,
S-au risipit și s-au aruncat în semințe și s-au aruncat în vest,
Prin umezeala din Ohio, solul de pradă din Illinois – prin Colorado,
California California,
Pentru ca timpul să germineze pe deplin.