scriu – Versuri.pro

' - Scriu [Tiranosaurus Dex]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-i ușor să faci rap, să zic direct,
Strofe care încep, se termină perfect
Am învățat defect de alfabet
Și plec direct, mă manifest în concert
Pictez cuvinte ca Lautrec
Dau freestyle Of Da Dome, 360 de grade cerc
La microfon, sunt gata să vă încerc,
Până mă retrag, tre’ să v-o dau grav
Am beat-uri și cu versuri și cu flow-ul meu vă sparg
Și asta numa’ fiindcă m-ați subestimat
Dragonu’ AKA 47 mai controversat,
Campion la Battle rimele pe loc sunt tot ce știu să fac,
Și-am albume, cu jumate’ din Hip-Hop
Și lumea RAP e cel mai tare, cine-i cel mai talentat
Și ăla care scrie mult și-i tare la rimat,
Brrap, Brrap. V-am mâncat,
În 7 ani de breakdance în care am dansat
Dinainte să fumezi tu iarbă mă puneam în cap cu adevărat.
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.
Eu stăpânesc, gramatica statică,
Și-am învățat, termodinamică,
Am o peniță din aur sedativă,
Cu care scriu, matematică semantică,
Medievală și-antică și-o tehnică gigantică,
Pe care ajungi s-o controlezi după multă practică,
Stăpânesc gramatică sporadică,
Filosofie lexicală problematică,
Și explodez, ca o vocală pneumatică
Topica limbajului ca e paradigmatică,
Controlez paradoxuri fonetice
Vă dau în cap cu picioarele metrice
Am propoziții, metaforizate
Complemente, adjective și subiecte predicate, cu
Consoane și silabe alambicate,
Cu respect Dragonu AKA 47!
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.
Am stat la scris, până am avut dureri de cap,
Aproape de nesuportat și de la cât am exersat
Fiecare text pe care l-am scuipat
Și fiecare strofă pe care eu am dat,
Și am ajuns, la nebunie temporară
De la activitatea, mea literară
Dedic vouă, shot-uri cu cerneală
La toți scriitorii adevărați din țară,
E o poveste, despre, puterea cuvântului
Nu există pe fața pământului
O forță mai mare ca Logos-ul
Definește, omul și Cosmosul,
Cuvântul, e energie vie
Are puterea să omoare, să învie
Din el, am făcut o bijuterie
Pe care frăție ți-am transmis-o ție.
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.
Scriu, țin spiritul viu
Scriu, asta mă face sa fiu
Scriu, din cartier Cișmigiu
Te scot din joc dacă ești bulangiu.

C. I. A. - De-Aia Scriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Phila:
Încerc să fiu artist într-o lume-n care
Viața mă condamnă să fiu un oarecare
Oare chiar e imposibil
Să fiu credibil, accesibil fără să fiu penibil?
Primu’ vers acum o viață,
Iar ultimu’ poate-i chiar cel de față
Un destin c-o destinație măreață
Uitat închis ca într-o fortăreață.
Știu că am un rol pe Pământ
Să fiu cu totu’ altu’ decât sunt
Captiv în banal, captiv în fetiș,
Program 10 ore, pe mărunțiș
N-am timp să mai caut, să mă regăsesc,
N-am timp să creez, încerc să trăiesc
Dau totu’ acum, supraviețuiesc,
Mă alienez, nu m-aliniez.

Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.

Rashid:
Eu când scriu, scriu ce simt
Știi ce sunt și ce reprezint
Îmi asum, tot ce spun
E real nu-s doar baloane de săpun
Eu ce sunt fără tine? Tu fără mine?
Suntem amândoi în asta, reține!
Asta ne ține în viață și cine
Ne dădea vreo șansă acum ani de zile
O mână sus lumini de reflector
Și sunet dus la limita în difuzor
Fum mult, distors
Nu văd, doar aud, am stors
Toată seva din mine, sânge din vine
Sunete fine, versuri nu rime
Vreau pix și foaie nu-i foc de paie
Toate astea duc în mine războaie.

Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.

Byga:
Bine-ai venit în mintea mea
Într-o mahala pe-o canapea de catifea
Scriu poezie vie
Da’ de periferie cu iz de iasomie
Aici totul e sincer
Oamenii simpli petrec, oamenii simt prin ce trec
Strâng mâna la concert, tot ce am e voce,
Nu-mi place să cer, nu stau să pice din cer
Zic să,
Cadă cortina pe tot ce-mi-nțeapă retina
Și vina ce vine din mine sfidează rutina
Mă duce departe, tare departe
Departe de fals, departe de toate
Peste fulgere mute, tunete sute
Multe insulte, sunete surde
Apus ruginiu sunt gol în pustiu
Da’ știu măcar că sunt ce mi-am dorit să fiu.

Ela Danhi:
De-aia scriu,
Să-nțelegi că niciodată nu-i târziu
Să mai schimbi ceva în tine, vreau să știu
Cine vine lângă mine în pustiu
De-aia scriu, de-aia scriu, de-aia scriu.

Giemsi - Scriu Ca Nimeni Nu Mă Ascultă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu am prea multe de zis, tu nu prea ai timp s-asculți,
Și dacă spun acum totul, n-o să priceapă mulți,
Nu c-ar fi inculți, dar sunt multe informații,
Vreau să-ți intru-n minte, suflet, nu-n grații ca guvernanții..
Emigranții.. au senzația că-s sus ca versanții,
Uitând că pentru a face bani au trăit ca sinistrații..
Am potențial.. și vreau să-l valorific,
Nu o să ajung nicăieri dacă nu mă sacrific,
Nu cred în fapte bune sau păcate,
Știu doar că poți trăi viața și cu altă intensitate,
Lupt cu adversitate să deschid porți ferecate,
Să distrug elemente ce te rup de realitate..
Renunțați din lașitate, nu din necesitate,
Și tot ce afișați sunt afirmații deplasate,
Nu există prostituate doar persoane prost situate,
Nu există nici povești, doar detalii potențate..
Nu mă asculți, crezi că e în zadar,
Nu te gândești că-s sincer, ca în față la altar..
De aia scriu, scriu și scriu iar,
Că întru-n final ai să citești, dar n-o să mai apar..
Toți sar pe tine atunci când ieși din carapace,
Toți insultă, toți promit, nimeni nu face..
Tre să afli ca să știi, cine știe cunoaște,
Să muncești ca să devii, cine muncește renaște,
Mare parte din cei care-au făcut școală au murit,
Ăsta-i adevăru’, nu-l poți nega la infinit..
Am o viziune largă ca un evantai,
Prefer să sar în iad decât să stau la coadă-n rai!
Ca să construiesc ceva, întâi trebuie să stric,
N-am căzut niciodată, deci n-am cum să mă ridic.
Te simți normal ca restul? Nu-i motiv de laudă,
Laudă-te când ajungi undeva fără fraudă..
Creez miraje ca deșertul.. dependență ca net-ul,
Prin cuvinte menite să-ți stimuleze intelectul..
Concluzia-i simplă, știu că nu câştig din asta,
Dar vreau și un motiv când spui că tot ce scriu e nașpa.
Nu mă asculți, crezi că e în zadar,
Nu te gândești că-s sincer, ca în față la altar..
De aia scriu, scriu și scriu iar,
Că întru-n final ai să citești, dar n-o să mai apar..

Pumn de tarana - Scriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scriu texte concentrat ca la teze
Scriu texte în paranteze
Paradoxal ipoteze
Pe față sau dorsal gata să te doteze
Sunt matematic doar la teste
În rest e altă poveste
Sunt antipatic pentru antipractici
Practic pasionat de alte practici
Scriu artiștilor plastici
Care mă știu după sandale
Și care sar tare
Când am nevoie de salvare
Scriu ca să-mi cer iertare
Scriu versuri de serbare
Scriu și-n semn de jale
Scriu și când e soare
Scriu și semne de-ntrebare
Dar scriu și răspunsuri
Scriu despre dimineți
Ascunse în apusuri
Scriu despre flori și fluturi
Scriu și când iau șuturi
Scriu, ca să plângi
Scriu să te bucuri
Scriu când sunt pe stânci
Scriu și în adâncuri
Scriu cu fiecare pas un rând
Al unei evanghelii trăite pe pământ