https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/sylvia-plath-scrisoare-in-noiembrie https://versuri.pro/sylvia-plath-scrisoare-in-noiembrie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65052 →]]> Iubitule, lumea
Se rotește deodată, își rotește culoarea, felinarul
din stradă.
Își strecoară lumina prin cozile de șobolan
Ale păstăilor laurului la nouă dimineața.
Este arctic.
Cercul acesta mic.
Negru, cu ierburile lui de mătase gălbuie – par de
copil.
Este verde în aer,
Blând, fascinant,
Mă leagănă iubitor, ca așezată-ntr-o pernă.
Simt că roșesc și mi-e cald.
Îmi vine să cred că sunt enormă deodată,
Sunt atât de prostește de fericită,
Galoșii mei
Plescăie, plescăi prin roșul acestei splendori.
Asta e proprietatea mea.
De două ori pe zi
Mă plimb prin ea, amușinând.
Vâscul barbar cu ciucurii lui
Verzi, de fier curat.
Și zidul de leșuri bătrâne,
Le iubesc toate.
Le iubesc cum iubesc istoria asta.
Merele sunt aurii,
Închipuie-ți –
Cei șaptezeci de copaci ai mei
Ridicându-și mingiile de aur roșcat
Din zeama aceasta moartă densă și cenușie.
Milioanele lor
De frunze de aur metalice și fără suflare.
O, iubitule, tu, celibatarule înrăit,
Nimeni altcineva decât mine
Nu trece prin umezeala asta care ți se înalță până la
șolduri.
Și aceste aurării
De neînlocuit cu nimic sângerează și se întunecă,
gurile de la Thermopylae.

]]> https://versuri.pro/sylvia-plath-scrisoare-in-noiembrie/feed 0