Kepa - Scrisoare Către Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Auzi, Doamne?
Am o întrebare
Poate că doare
Da’ spune-mi Tu oare
Ce s-a întâmplat cu scrisoarea-n care
E vorba de lacrimi și drame?
Am scris-o de mână
Cu sufletu’ greu, da’ cu inima bună
Că lumea-i nebună
Și e haos p’aici
Sărăcia ne știe de mici!
Viața, ba tată
Te-ncearcă, nu-i dreaptă
Timpu’ n-așteaptă
Nu iartă și parcă
Din suflet s-adapa
Și-ncepe să-i placă
Mi-am dus tovarăși la groapă.
Moartea… are chef de joacă
Îngerii lucrează cu normă întreagă
N-au timp de nimic, nu-și văd capu’ de treabă
Ce să mai vorbim de cântat la harpă?
Doamne… e nevoie curând
De alții la rând
Că ăștia au plătit scump
Cad în gol, se izbesc de pământ
Cu aripi topite sub norii de plumb.
Nu cred că mai pot face față
Omu’ ce atinge instant îngheață
Ura și invidia ne țin la distanță
Dacă ne-ai vedea, Ți s-ar face greață!
Unii pleacă și uită cu anii
De proprii copii, crezând că doar banii
Sunt necesari, da’ nu se repară
Situația c-o pensie alimentară.
Cu dorința
Mă dedic cu-ntreaga ființă
Când e vorba de credință
Oare care-i limita de suferință?
Viața ne ține-n ședință!
Focar de infecție, subiect delicat
Moartea pândește-n spitale de stat
Ieși mai bolnav decât ai intrat
Sistemu’ te omoară, te bagă-n sac!
O, Doamne… chiar e tragedie
Să vezi copii-n spitale de oncologie
Cine decide? Unde-i dreptatea?
Cine se joacă de-a viața și moartea?
În schimb, ridicăm catedrale
Iese profit din lumânări și icoane
Până și la groapă se cer bani grei
Banu’ e ochiu’ dracului și-n cutia milei!
OK… mă supun la judecată
Iartă-mă, Tată
Da’ spune-mi Tu dacă
Știi cumva de treaba asta?
Că parcă… sincer să fiu, ceva nu se leagă.
Sistemu’ e corupt și defect
Colcăie mafia-n Parlament!
Trăim în teroare, ați vândut toată țara
Blestem peste voi, în cascade – Niagara!
Am pus întrebări pertinente, la care
Ni s-a răspuns sec cu “altă întrebare”
Căutăm adevăru’, da-n locu’ greșit
Ce ai mai aflat despre Colectiv?
Nu le fac jocu’
Sunt cioclu’
Îi cheamă pământu’, îi așteaptă focu’
Dați-ne timpu’ și viața înapoi
Că de 30 de ani vă tot pișați pe noi!
Ați pătat istoria, ați trădat poporu’
Mercenari de profesie, România e în doliu!
Purtăm măști albastre
Peste măștile noastre
Pădurile-s rase
Cu drujbe și coase
În timp ce ne țin pe arest în case!
Da-ne raze
C-am stat în ger
Sincer, ce nu merit, nu cer!
Gându-i curat și privirea la cer
Ai grijă de noi că altfel iese măcel!
Știi la ce mă refer, apel!
Că ăștia fac exces de zel!
Nu dau înapoi de niciun fel!
Rămân fidel pentru drapel!
Sunt zone de care te temi
Ferentari, Rahova, Colentina, Berceni
Pantelimon, Militari, Sălăjan
Băicului, Tei-Toboc, Titan!
Astea-s cartiere-n care
Te duci cu taxiu’ și pleci în salvare!
Unii-s pe bune, îți iau ce ai în buzunare
Mulți damblagii te iau direct în topoare!
Ai rămas fără lanț, direct!
Foamea ți-l ia să-l bage la amanet
Yeah! N-ai timp de regrete
Suflete pereche amanetează verighete!
Stresu-i teribil
Lovește mereu, în punctu’ sensibil
Lupta inegală, adversar invizibil
Îți toacă mentalu’, devine vizibil
Lumea se prinde că nu mai ești tu
Da sfaturi grămadă, da’ mai bine nu!
Că lumea nu știe prin ce treci cu
Inima ta și sufletu’.
Viața te ține constant în teste
Și fiecare rid are o poveste
“Mens sana in corpore sano”
E greu să-ți păstrezi echilibru’ și calmu’!
Depresia, ba tată
Te face epavă
Vocea din cap spune “taie-te-n cadă!”
Te duci pe bulgari dac-ai mintea bolnavă
Ajungi să vorbești de unu’ singur pe stradă!
Doamne, dacă m-auzi, da-le putere!
Unii pierd lupta, se sting în tăcere
Da-le putere!
Da-le putere!
Să treacă de nopțile grele!
Scrisoarea ar spăla din păcate
Mă rog să nu cadă în mâini necurate
Sper s-o citești dacă ajunge la Tine
Semnat un om din mulțime…

scrisoare catre dumnezeu versuri – Versuri.pro

Kepa - Scrisoare Către Dumnezeu