Giorgios Seferis - Schițe Pentru O Vară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Valuri înflorite și munții la apusul
lunii;
marea piatră alături de nopali
și asfodele;
urciorul care nu vroia să sece odată cu
ziua
și patul întins între chiparoși
și părul tău
de aur; constelația Lebedei și steaua
aceea – Aldebaran.
Mi-am păstrat viața, mi-am păstrat viața călătorind
printre arbori galbeni și pantele
ploii
în locuri tăcute, podite cu foi de
fag.
Nici un foc pe culmi; se așterne seara.
Mi-am păstrat viața; pe mâna-ți stângă, o linie:
și-o zgârietură la genunchi; mai dăinuie
pe nisipul verii trecute, mai dăinuie
unde vântul de nord a vuit și eu aud
vocea străină lângă lacul înghețat?
Fețele ce le văd nu întreabă, nici femeia
care umblă plecată alăptându-și copilul.
Urc munții; poiene vineții,
ninsa
câmpie, câmpia până-n zare; nimic nu
întreabă,
nici timpul zăvorât în biserici scunde,
nici mâinile-ntinse ca să caute și nici
drumurile.
Mi-am păstrat viața, șușotind prin imensa
liniște.
Nici vorbi nu mai știu, nici gândi; simple șoapte
ca respirația chiparosului în noaptea aceea,
ca vocea umană a mării pe pietre,
noaptea,
și amintirea vocii tale spunând: „Fericire”.
Închid ochii și caut secretul loc
unde apele întâlnesc sub gheață surâdul mării,
închisele
fântâni, pipăind
cu venele mele acele vene
care-mi scapă
unde-ncetează florile de apă și acest
om
ce pășește orb pe zăpada tăcerii.
Mi-am păstrat viața, cu el căutând apa
ce te atinge ușor,
picături mari pe frunzele verzi, pe
fața ta
în grădina pustie, picături în bazinul mut
găsind o lebădă moartă în dalbele-i
aripi,
arbori vii și ochii tăi ațintiți.
Acest drum n-are capăt, nu se schimbă oricât
cauți
anii copilăriei și pe cei care au plecat,
care s-au pierdut
în somn, în mormintele marine;
oricât vrei să vezi siluete cândva dragi
plecându-se sub ramurile tari ale platanilor
unde o rază de soare dezgolită s-a oprit
și un câine a tresărit și inima prinse aripi;
acest drum nu se schimbă; mi-am păstrat viața.
Neaua
și apa înghețată în urmele cailor.

Alex Căletean - Schițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ea, mi-a spus că nu poate uita
Ce simțea când eram împreună
Iar eu, credeam orice îmi zicea
N-aș fi crezut nici cum că e o minciună
Simt acum nevoia să vă vorbesc
Că văd alții ca mine zâmbind și cum greșesc
Dacă asculți ce cânt și știi că ai făcut la fel, hai vino
Acum ai șansa să îi spui ce vrei
Ține-o strâns de mână, numără până la trei
Și acum vreau să vă aud pe toți cei care ați iubit
Deci ridică o mână în aer dacă ești îndrăgostit.
Și schițe, pagini, un caiet de mult uitat
Toate-i spun ce eu nu i-am arătat cu adevărat
Cu o foaie, și-un pix pe o notă îi șoptesc
Să îi cânt parcă e mai ușor decât să-i vorbesc.
Voi, cei care mă auziți,
Nu ezitați, nu vă luați după mine
Să nu credeți, n-aveți de unde să știți,
Fiți sinceri, speranța nu v-o pierdeți
Simt acum nevoia să vă vorbesc
Că văd alții ca mine zâmbind și cum greșesc
Dacă asculți ce cânt și știi că ai făcut la fel, hai vino
Acum ai șansa să îi spui ce vrei
Ține-o strâns de mână, numără până la trei
Și acum vreau să vă aud pe toți cei care ați iubit
Deci ridică o mână în aer dacă ești îndrăgostit.
Și schițe, pagini, un caiet de mult uitat
Toate-i spun ce eu nu i-am arătat cu adevărat
Cu o foaie, și-un pix pe o notă îi șoptesc
Să îi cânt parcă e mai ușor decât să-i vorbesc
(2x).
Schițe, schițe, schițe, schițe.
Și schițe, pagini, un caiet de mult uitat
Toate-i spun ce eu nu i-am arătat cu adevărat
Cu o foaie, și-un pix pe o notă îi șoptesc
Să îi cânt parcă e mai ușor decât să-i vorbesc

schite – Versuri.pro

Giorgios Seferis - Schițe Pentru O Vară

Alex Căletean - Schițe