sanziana – Versuri.pro

Descantece - Descântec de Împăcare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu voi întoarce ulciorul acesta
Și ulciorul întoarce vatra
Și vatra întoarce soba
Și soba întoarce grinzile cu horna,
Și grinzile întorc podelele,
Leaturile și șindrilele,
Șindrilele întorc crângurile
Și crângurile întorc pe Sfântul Spiridon
Și pe Sânziene
Și Maica Domnului
Să întoarcă inimile celor împricinați,
Unul asupra altuia,
Cu cugetele
Și cu dragostea
Să se împăciuiască.

Poetik - Poe Fetele de la Țară Venite la Oraș (Un Pamflet)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru alea cu b*****i în cap, venite de la țară!!!.
O cheamă Sanziana, e venită de la țară
De meserie capră, noaptea dansează la bară
O arde ca în filme, face o mie pe seară,
Dar dacă o-ntrebi pe ma-sa, știe că e domnișoară.
A plecat direct din câmp unde dădea cu sapa
Acuma și-o trage-adânc până-i sare supapa
Mănâncă doar caviar, nu îi mai place ceapa,
Și are iubiți peste 60 pe care-i cheamă groapa
A uitat de-unde-a plecat, acum face milioane
Și-a găsit un sponsor bun care i-a pus balcoane
Duminica la mănăstiri o vezi, face canoane
Dar de Luni începe muncă iar, și uită de icoane!
Gheață în pahar, puțin ruj și un coniac
Nu te-atingi de ea, fraiere, dacă ești sărac,
Leoaică în pat, pe saltea și în zodiac
Nimeni nu poa’ să o facă dacă nu e neam cu Țiriac.
Refren
Te-njură și te scuipă-n freză
Ți-o taie ca la maioneză
Dacă n-ai bani îți iei viteză
Că te bagă-n p***a mă-tii, și te-ntorci la geneză.
Fata asta-i prima clasă, are 5 steluțe
Mare bunăciune când sta în patru lăbuțe
Nu-i mai place cu țăranii ce conduc căruțe
Și deține acte pe pământul de sub unghiuțe
Fata-i atât de bine, și știe să te combine
Motoare fine, 6 cilindri, 8 turbine
N-ai bani la tine, te-njură și îți dă rușine,
E d-aia versată cu vorbe la ea o bați de se pișă pe tine
Are figuri, merge prin club, zici că merge pe apă,
Tre’ să vorbești pe limba ei dacă vrei să priceapă
Dacă nu știi s-o abordezi o să îți tragă țeapă
Și vezi că are sechele când simte miros de ceapă
Bagă-i o cireașă, un Bourbon sau un Coniac
Ia și o șampanie să nu creadă că ești prea sărac
O să-ți dea cu flit, dacă simte fluturi în stomac
1000 de Wați pe sub fustă, nu te baga de ești cardiac.
Refren
Te-njură și te scuipă-n freză
Ți-o taie ca la maioneză
Dacă n-ai bani îți iei viteză
Că te bagă-n p***a mă-tii, și te-ntorci la geneză

Ion Caraion - Trib XL

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cranț, cranț, cranț acum regret…
După sânziene, licuricii ies din putregaie încet.
Eu nu mă auzeam, dar ei mă auziră
(eram pe creasta verde a păsării liră)
când am început să vorbesc singură prin casă
cu praștia fermecată cu fața de masă.
„Înainte de-a fi murit
să mă fi despletit, să mă fi-mpletit
după fiecare iubită, după fiecare iubit,
înainte de-a fi murit.”
Rotundă, rotundă – întâia femeie.
Înalte, învoalte – întâile-alese,
Păstorul se roagă și bese
între psalmi, pe alee.
Adusă în muzeul prăștiilor, acum regret.
Nu mă potrivisem unui rege poet….
Pururi același timpul, văzduhul pururi la fel –
cu vifore și cutremure, cu hultani și măcel.
Armată fi-le-ar limba cui m-amăgiră
eram pe creasta verde a păsării liră
cranț, cranț, cranț – halucinați cum țipă,
liliecii… liliecii… Clipă de clipă.
Mă uitam la el cum moare – plin de păsări, întortocheat
ca un melc
mi se părea că e turn mi se părea că e cerc.
Singuraticul turn pe trompele-amiezii
își ronțăia la umbră becarii și diezii.
Răsculate de vânt, pe cer
multe frunze negre: ciorile… Ieri
l-am înfășurat cu mine, cu fecioriile mele.
Singuraticul turn se congela-ntre ele.
Toată viața e o neînțelegere.
Îmi pare rău, de-atunci, că mă născusem să-i degere….
În mână duce istorie, în amfore: psalmi
Aromată vii, seară a nebunilor calmi.