E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen,
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri ca-n examen,
să treci greșeli de neiertat.

E-un vis de-o zi, de-a doua lună,
din fiecare an ce trece,
ce-i veșnică la întâlnire
la mijlocu-i cu scurt destin.
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupă alb de iarnă adună
-precisa de pe paisprezece-
în plăceri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin.

E poate semnul, ce port stigmă
printr-un hazard plin de mistere,
în dar primit de la Divin
să nasc în ziua de amor,
când tot se șterge, toți se vor,
se redescoperă-n enigmă,
se mângâie-n priviri stinghere,
se mor de dor de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg fior.
12.02.2011
PS.
Bonne anniversaire Daniel, 14 février.. A moi même!