Adrian Păunescu - Implozia Națională XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din oceanele acestei văgăuni planetare, către ochii
Mamelor care le-au plâns. Dar nici una nici alta nu sunt
Niște priorități, în ceața politică a României post-socialiste.
Vindem tot, pierdem tot, România va fi chiriașă pe
Pământul României și Nicolae Ceaușescu va deveni erou
Național. Ascultați ce vă spun, nu vă spun cu nici un fel
De patimă. E o cale greșită. E un program criminal.
E un rol subaltern. Nu mă tem de nici o nenorocire
Care mi s-ar putea întâmpla, pentru că și așa am avut
Prea mult noroc, până azi, în această viață. Și am enervat
Pe prea mulți, cu biruințele mele, obținute uneori împotriva
Oricărei logici. Trebuia să fiu omorât de mai multe ori
În socialism și de mai multe ori în capitalism. Încercări
Eșuate. Mult diletantism. Și în arta crimei. Ce vă faceți,
Băieți, fără niște profesioniști veritabili? Nu vă dați
Seama că puteți pierde competiția? Dacă rămâne vreun
Om viu în România? Dacă îndrăznește cineva să-și aducă
Aminte că aici a existat un popor, care-a suferit pentru
Propria lui libertate și că, și atunci când acest popor
S-a revoltat, n-a făcut-o ca să-și batjocorească propriile
Sale jertfe, ci ca să se bucure și el, măcar în mica parte
De viață care i-a mai rămas de trăit, de câte ceva din
Bunătățile lumii și uite-l suferind mai grozav decât
Suferise. Popor crucificat. Între socialism și capitalism.
Între unguri și ruși. Între arabi și evrei. Între americani
Și nemți. Asta e soarta noastră, să pierdem tot, atunci
Când tocmai vroiam să câștigăm ceva, vasul de cristal
Care ne încorporase lacrimile a căzut la pământ
Și s-a spart. Școala copiilor noștri ne costă acum cât o
Excursie în Lună, sănătatea nu ne-o mai putem îngriji
Cu medicamentele și medici, propriei noastre trude.
Nu mai există cultură, în afară de firava cultură a
Cerealelor și de tot mai bogata cultură de microbi.

romania postsocialista – Versuri.pro

Adrian Păunescu - Implozia Națională XVIII