Kazi Ploae.
Prea ocupat și singur, boala zilelor noastre,
Suprainformat, îndrăgostit de fantasme.
Sunt topografic, nu mă pierd cu firea niciodată (get it)??
Privesc de sus ca o hartă.
Negarea e prima liberate a minții, O, revino!
Îmi bag p**a în simetrie ca Greg Valentino.
Sunt făcut să car moloz,
Nu știu care-i limita durerii, cred că o durere mai mare
Și nu mai simt nimic de la anestezice,
Sunt un robot defect, visez oi electrice,
Barbar îndrăgostit cu cruzime,
Și e nasol că dragostea legitimează orice fantezie.

Chimie.
Sute de scheleti între pereți, asta-i dependența,
Prinși între interferențe din rețea.
Dracu-mi trece pragu’, mă-ntreabă ce preț am,
Dacă vreau mertzan și cât dispreț am.
Asta-i diferența, proiectu’ e demențial,
Stai în banca ta, o ard cu gaza prin Elveția,
Tu din spatele măștii ca-n Veneția,
Ma cunoști da’ mă știi, am gigi e esențial.
E talentat da’ pare spart, te calc pe cap,
Încă n-am plecat, am bani pe card,
Dj-ul meu e calm pe cat, frați-las pe beat,
De când m-am tripat pe alb,
V-ați panicat ca bag ce bag,
Am memorie de elefant,
Nu ești elevat,
E 09 România,
Tu nu ești relevant!