Dacă sub mări neştiute m-afund,
Printre corali de-aprinsă-aşteptare,
Ochii tăi mari se deschid în afund,
Scoici cu înstelate mărgăritare.

Gândului meu schimnicia să-i razimi
Caldă din simţuri făptura ta-mi creşte
Astfel cum soarele verii în azimi
Rumen din spice se reîntregeşte.

Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
Nu ne-am întâmpinat niciodată;
Sufletu-mi prin mângâiere te cată,
Semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti.

Orice alintare pe trup se abate,
Doruri pun umbre pe suflet – departe;
Ducem, alăturaţi, înspre moarte
Singuri singurătăţi ferecate.

Strigătul tău vine, corn din desişuri
Veşnic necunoscuţi, veşnic aproape:
Maluri ale aceleiaşi ape
Cursă peste lactee prundişuri.