Gheorghe Tomozei - Rit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Acest tipar de carne-mi mai îndură
dogite oase, vreascuri de strânsură
şi nervii, ierbi de marmură în temple.
Tot ce-i april în mine se-n septembrie.
Târziul e-al iubirii ne-ntâmplate
şi-al hanului în care n-ai rămas,
al diligenţei ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, fântâna de popas.
Şi-mi se smereşte, singur, versul până
să fie vers şi cu bătrână mână
încerc să-l fac să fie, să rămână,
duminecă să-mi pară-n săptămână.
Septembrie, copt, în fânul strâns căzu
devălmăşindu-şi blânda sare cu
o lacrimă ce plouă
şi eşti tu.

Eugen Ionescu - Rit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vorbesc despre mine.
I.
Plămada de carne şi duh şi năzuinţi: zâmbesc şi plâng.
Plămada de carne şi duh şi năzuinţi: cui nu i-a fost
de sineşi milă, cine nu se iubeşte pe sine?
De ce plâng cu hohote de câte ori mă văd şi mă-nţeleg?.
II.
Sărmane om, rănit şi sfios, ursit să mori,
Mă iubesc pentru aceasta. Şi iubesc pe orice om acum
ca pe mine; fiindcă îl înţeleg ca pe mine.
Ce te doare, păpuşă de humă, de lacrimi şi lumini?
Visul tău te doare. Şi neputinţa. Şi oboseala. Şi teama
Şi gândul morţii.
Plângi mult.. Cât te iubesc aşa, cât te iubesc
când plâng!.
Ce păcate săvârşite nu s-ar ierta în clipa asta?.
III.
Trecătorule, tu, sau tu, sau tu, sau oricare; vino;
vreau să mă uit în ochii tăi adânc, să înţeleg; ochii tăi
care mă oglindesc pe mine
Să te urăsc? Cine se loveşte pe sine?
Să te lovesc? Mă doare.

rit – Versuri.pro

Gheorghe Tomozei - Rit

Eugen Ionescu - Rit