Ridică-mă la cer..
II:
Să vină îngerii să mă ridice la cer
Acum cât lumea e a mea sunt băiat de cartier
Nu mă las (nu mă las) cât am un avantaj
Parez pe tot ce vreau, îmi pun viața gaj
Numai Dumnezeu știe dacă greșesc
Dar eu lupt în continuare, n-o să mă opresc
O să reușesc să țin lumea la degetul mic
Când m-am născut în lumea mea n-am primit nimic
Decât spirit de luptător ca să supraviețuiesc
Căci la capăt doar campionii se-ntâlnesc
Sunt singur contra lumii și totuși lumea e a mea
Unii nu mă înțeleg, zi-le Loredana!

Ridică-mă la cer, sunt îngerul (îngerul) tău
Ridică-mă la cer, sunt îngerașul tău.
III:
Am o grămadă de frați care trăiesc aici cu gându’:
‘Oare când toate astea or să se termine (or să se termine)? ‘
Reprezint strada, un mod de viață de care ție nici nu-ți pasă
E chiar în față, (e chiar în față), e chiar în față
Îți explic chiar acum despre cartier (despre cartier)
Oare știi cum e, doar o plimbare la alt nivel
Ai să vezi la colț de stradă niște lucruri pe care n-ai să le-nțelegi
Tu n-ai trăit, tu n-ai văzut, tu doar te bucuri
Nimeni n-o să poată să ne schimbe pe noi vreodată
Cineva sau ceva în cartier, niciodată
Mă rog pentru băieții mei, cred, sper
Vreau îngerii să vină să ne ridice la cer, g-yeah!.