Cosmin 13 - Rest in Poem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În noaptea asta apare diavolul pe ecrane
vampiri însetați în catedrale
Ierusalim e departe
mori toți însetați și apa se găsește pe Marte
frumusețea e pentru orbi
conștiința n-are ochi, conștiința mea are porți
conștiința e un asasin, băiete fugi departe
ascunde-te de monștrii, ai cuțite înfipte în spate
fugi departe, lumea asta nu te cere
nu te vede, nu te crede
renasc din ruine,
zbor ca Icarus, la un moment cad dar realizez că am aripi de înger
adevărul, un cuțit
am tăiat o linie, am mințit
minciuna, un creion ascuțit
cu gluga pe cap decid să-l ucid
mă sacrific în direct și regizoru’ închide ochii, e ceva concret
joc cele trei cărți în abis, mă găsesc la jumate
ori pierd ori câștig, lasă-mă să dorm
noaptea asta e uciderea din culpă
a cugetării și simt veninu’ cum se urcă
fugi departe, chiar dacă lumea te-a oprit
te-a lovit, e ultima stație înainte de infinit
pare un film, am regizat totul și am improvizat
și mă simt un actor infailibil, de definit
odată cu timpul, am ascultat 13 și nu i-am înțeles tripul
visele mele au un preț
înainte ca diavolu’ să afle că m-am renăscut
ieri, ieri, ieri, ieri, trecutul foc aprins
viitorul bombardament.
Bine ai venit frică,
an după an locuiești în mine ascunsă ca un Trojan
un ban se învârte pe o tablă
își citește destinul și știe că o să piardă
dar o să decidă pentru o viață
pe oraș fumuri, nu ceață
destinul meu e scris pe o piatră
sculptat de mine, devine gheață, mă îngheață (smin)
simt o noapte fără stele, un război fără arme
o crimă fără pace interzisă
mii de cuvinte mistice pe o revistă
băiete, uită-te în spate, ce combinație tristă
îndrăgostit de întuneric, ai ochi închiși
împinși la limită, greșeli devin tăieturi
curge multă cerneală
ochii vor o lume ideală
Treispe ermetic
noaptea asta e prea grea
vise devin coșmaruri
zeci de zaruri aruncate
aveam 2 aripi, am visat
joc șah, vreau să-mi descopăr viitorul
tatăl altundeva
nu e acolo nicidecum, orfani
caut răspunsuri printre umani
dumnezeu a murit
și noi suntem bolnavi de capitalism
Treispe profet, fără intelect
adevărul e mama rațiunii
perfectă-n esență, drept e că
filozofia e abstracția pentru tot ce-i concret
visele mele au un preț
plătit cu un plan măreț
dar mă simt ca Icarus,
o să pierd, dar până la capăt de drum
rămân lucid în beznă, mă prezint, Treispe

Rest in poem – Versuri.pro

Cosmin 13 - Rest in Poem