I (VICTOR)
Respect pentru cei care s-au sacrificat,
Fiindcă au crezut în țară și-ntr-un ideal curat.
Au trecut 30 de ani, mă gândesc că e păcat
Că acum sunt alte fețe, dar e același căcat.
Nu s-a schimbat aproape nimic, din păcate,
Este înțeles greșit termenul de „libertate”,
Fiindcă tot ei ne conduc, doar că s-au îmbogățit,
Ei stăteau comod în vile, ai noștri mureau de frig.
Nimic nu era de fapt ce se voia să fie,
Dacă muncea toată lumea nu-nseamnă că era bine,
C-o făceai pentru-un sistem care se pișa pe tine,
Stăteai la coadă o zi pentru o bucat’ de pâine.
Nu vorbesc din amintiri, da’ destule-am auzit
De la părinți, bunici, bătrâni, toți cei care au trăit.
Mulți, din nefericire, încă nu-nțeleg nimic,
D-aia au rămas nostalgici după Unicul Partid.

REFREN (X2) (VICTOR & GULLIVER)
Mai bine haimana decât să fii trădător,
Huliganii-adevărați nu-s controlați de dictatori.
Un golan loial bate o mie de activiști,
Mai bine murim în chinuri decât să fim comuniști.

II (GULLIVER)
Cât timp a trecut de când n-avem proiect de țară?
Și câți români, te rog să-mi spui, pleacă zilnic afară?
A fost un vis furat, băgat în dubă și apoi bătut
Și arestat că a-ndrăznit să spună în sfârșit ce-a vrut.
30 de ani trecuți și n-am găsit un vinovat,
Da’ problema cea mai mare-i că nici nu l-am căutat.
S-au căutat mărturii și s-au găsit, da’ degeaba
Că nimeni nu își face-așa cum trebuie treaba
Să se-audă din Carpați până-n Pirinei:
Românii n-o să fie sclavi în țară la ei!
România-i singura țară-n care s-a tras pe stradă
Și-am lăsat Europei un exemplu să se vadă
Revoluțiile tre’ să sfârșească glorios
Și, contrar realității, să dezvolte armonios
Un viitor frumos pentru generații viitoare
Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!.

REFREN (X2) (VICTOR & GULLIVER)
Mai bine haimana decât să fii trădător,
Huliganii-adevărați nu-s controlați de dictatori.
Un golan loial bate o mie de activiști,
Mai bine murim în chinuri decât să fim comuniști.

III (GULLIVER & VICTOR)
Deșteaptă-te, române, ia ce e al tău
N-ai nimic de pierdut, a trecut ce-a fost mai rău
De pușcării comuniste nu se scrie în manuale
Martirii, mărturisitorii nu apar în ziare
Ne îngrijorăm dacă avem drepturi sau nu
Da-ncepem să nu fim destui cât să ne cerem dreptul
Pentru toți românii mei, țineți capu’ sus
Se află un răsărit după fiecare apus..
Securiștii din trecut sunt marii patroni de azi
Când ne-ngroapă-n datorii, noi facem haz de necaz
Se vede clar chiar și când ieșim mândri la vot
Că ne lăsăm manipulați și înghițim absolut tot
Chiar dacă pe-alte străzi e soare și pe-a noastră încă plouă
Suntem recunoscători pentru decembrie ’89
Iar dacă revoluția n-a fost adevărată
Nu-i nicio problemă, hai s-o facem înc-o dată!.

REFREN (X2) (VICTOR & GULLIVER)
Mai bine haimana decât să fii trădător,
Huliganii-adevărați nu-s controlați de dictatori.
Un golan loial bate o mie de activiști,
Mai bine murim în chinuri decât să fim comuniști

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 1:
E 2009, două decenii-au trecut
De când ni s-a dat din nou un nou început
De către oameni simpli, actualmente martiri,
Care astăzi au mai rămas doar simple amintiri.
Te-apucă fiorii atunci când stai și te gândești,
Ei au murit, frate, pentru ca tu să trăiești.
În ploaia de gloanțe, ei au stat neclintiți,
La fel ca și un fagure, au fost toți uniți.
Nu le-a păsat o clipă de soarta ce îi aștepta,
Și fiecare-n sinea lui, la bine spera.
Copii, bărbați, femei, tineri sau veterani,
S-au strâns cu toții ca să-i dea jos pe tirani.
S-au săturat de viața mizeră pe care-o trăiau,
Că au ajuns, sărmanii, să lucre și când dormeau.
O să-mi rămân adânc în suflet, ca niște eroi,
Că dacă ei nu se jertfeau, nu ne mai nășteam noi.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fii, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 2:
Recunosc, nu am trăit acele clipe de coșmar,
Dar nici nu pot s-accept acum o viață de calvar.
Asta ar însemna că ei au murit degeaba,
Iar tovarășii comuniști își fac liniștiți treaba.
Dar nu, nu! Așa ceva nu pot s-admit,
Oricând au vrut să ia cuvântul, de refuzuri s-au lovit.
Le-a fost furată libertatea, chiar de la-nceput,
Lovitură de stat sau revoluție, n-au știut.
Ei au ieșit în stradă, mânați de-un curaj exemplar,
Au vrut să-și vadă liberi măcar copiii-n zadar.
Adevarații eroi au fost sortiți în timp uitării,
Doar gunoaie sunt în față datorită promovării.
Iar cei care-au stat drepți, drept în fața armei,
Cotrobăie în tomberoane sau trăiesc într-un bordei.
Copile, să nu uiți vreodată că aici, în Timișoara,
S-a născut libertatea, și o știe toată țara.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte,
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă,
De orice vârstă-ai fii, strigă respect ’89! /x2/

Strofa 1:
E 2009, două decenii-au trecut
De când ni s-a dat din nou un nou început
De către oameni simpli, actualmente martiri
Care astăzi au mai rămas doar simple amintiri
Te-apucă fiorii atunci când stai și te gândești
Ei au murit, frate, pentru ca tu să trăiești
În ploaia de gloanțe, ei au stat neclintiți
La fel ca și un fagure, au fost toți uniți
Nu le-a păsat o clipă de soarta ce-i aștepta
Și fiecare-n sinea lui, la bine spera
Copii, bărbați, femei, tineri sau veterani
S-au strâns cu toții ca să-i dea jos pe tirani
S-au săturat de viața mizeră pe care-o trăiau
Că au ajuns, sărmanii, să lucre și când dormeau
O să-mi rămână-adânc în suflet, ca niște eroi
Că dacă ei nu se jertfeau, nu ne mai nășteam noi.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.

Strofa 2:
Recunosc, nu am trăit acele clipe de coșmar
Dar nici nu pot s-accept acum o viață de calvar
Asta ar însemna că ei au murit degeaba
Iar tovarășii comuniști își fac liniștiți treaba
Dar nu, nu! Așa ceva nu pot s-admit
Oricând au vrut să ia cuvântul, de refuzuri s-au lovit
Le-a fost furată libertatea, chiar de la-nceput
Lovitură de stat sau revoluție, n-au știut
Ei au ieșit în stradă, mânați de-un curaj exemplar
Au vrut să-și vadă liberi măcar copiii-n zadar
Adevarații eroi au fost sortiți în timp uitării
Doar gunoaie sunt în față datorită promovării
Iar cei care-au stat drepți, drept în fața armei
Cotrobăie în tomberoane sau trăiesc într-un bordei
Copile, să nu uiți vreodată că aici, în Timișoara
S-a născut libertatea, și o știe toată țara.

Refren:
/x2/
Eroii nu mor niciodată, ține bine minte
Să ai acum în gând doar aceste cuvinte
Și chiar dacă cerul-i senin sau poate plouă
De orice vârstă-ai fi, strigă respect ’89. /x2/.