https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/marin-sorescu-reminiscente https://versuri.pro/marin-sorescu-reminiscente#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65934 →]]> Ne uităm la nori
Și spunem că seamănă cu-o turmă de oi.
Tresărim speriați când vedem lupul
În cartea de zoologie.
Alteori ne apucă un dor de munte
Atât de puternic, încât
Vedem cum începe să crească iarba grasă
Pe birouri.
Sunt gânduri care continuă să ne sosească
Pe vechea noastră adresă,
Pentru că fiecare dintre noi suntem
Ciobanul care și-a pierdut oile
În subconștient.

]]> https://versuri.pro/marin-sorescu-reminiscente/feed 0 https://versuri.pro/denix-reminiscente https://versuri.pro/denix-reminiscente#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=82263 →]]> Dac-aș cădea la infinit
Și-n jos n-aș ști ce e
Și-n sus nu aș putea privi
M-aș întreba unde, cum, când și de ce

]]> https://versuri.pro/denix-reminiscente/feed 0 https://versuri.pro/tudor-arghezi-reminiscente https://versuri.pro/tudor-arghezi-reminiscente#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=36306 →]]> Vin, iată-le, tot de la sine,
Frânturile toate spre mine,
Fărâme știrbite și-ntregi
De lucruri pe care de-abia le-nțelegi.
Așa sunt cum le-am uitat
De când s-au culcat:
Un fost cimitir de păpuși.
Încep să se miște de-acuși,
Să capete trup
Din umbră și zvon ca un stup,
Și, rupte, pe-ncetul se reîntregesc.
Copite cu nimb îngeresc,
Spărturi de icoane, păstrând a mustrare,
O schița de bine și rău cuvântare,
O lacrimă prinsă-n pictură,
O mâna rănită, o căutătură,
Și clopote, parcă, departe,
Și câte o foaie de carte.
O țandără-nvie o amforă spartă.
Dă sunet și iederă moartă
Și vocile stinse luând graiuri, pe rând,
Și murmură parcă și parcă și râd.
Mă văd când la Cină părtaș,
Sau când în prigoană, sutaș.
Încerc iar cămașa de-atunci,
Îngustă, cu-o rană de-atunci,
Și nemaiștiuta
La inima vremii, tăcută.
Și dacă duc palma la gaură ruptă,
Nu știu din ce luptă,
Mi-alunecă, moale, pe sânge.
Acolo se strânge
Tot ce de la sine se-adună,
Frânturi de Scriptură și hașchii de lună.
Nu pot să mă mint.
Mă arde înghețul: un sloi de argint,
Și deștele-n ceață
Se fac peste unghii cărbune de ghiață.

]]> https://versuri.pro/tudor-arghezi-reminiscente/feed 0