remember childhood – Versuri.pro

Marco - Când Eram Copii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Anii-au zburat, privesc cerul ca altădată
Când parcă avea alt gust o ciocolată
Luam totul în glumă și nu-mi păsa deloc
Vocea mamei ce spunea: „Să nu te-ndepărtezi de bloc!”
Și parcă mai cu poftă râdeam
Când cu mingea, în joacă, mai spărgeam un geam
Vroiam să schimbăm lumea, alergam prin ploi
Și parcă toți vroiam să fim super eroi
Primul sărut furat, prima ceartă
Schimbam priviri cu fata din prima bancă
Prima iubire, prima dezamăgire
Prima beție pentru prima despărțire
Am fost mințit, am crezut în ea
Dar a fost o simplă alta din viața mea
Apoi cu altă tipă împărțeam aceeași canapea
Îmi spunea că mă iubește, da’ știam, nu e nici ea..

Mai știi? Când eram copii
Și vroiam să creștem parcă-a 2-a zi
Acum știi
Și tu vrei să fii așa cum eram noi în fiecare zi.. (2x)

Privesc cerul din nou, anii zboară și simt
Prietenii, anii de liceu, tot se pierde-n timp
În jur, aceleași locuri, aceleași blocuri
Dar alți copii se joacă alte jocuri
Alergam pe scări cu-un colț de pâine, era vara
Și parcă simt golul din stomac când o dădeam în bară
Eram câțiva copii în curtea școlii și-o minge
Apoi cu nasul lipit de geam, fericiți, afară ninge!
Un party nebun, prima noapte verde
Prima țigară cu care un părinte te vede
Primele probleme și doar eu sunt de vină
C-am găsit refugiu-n muzică, nu în h*****ă
Totuși, mi-e dor de copilărie, mi-e dor de noi
Mi-e dor de zilele-n casă, când afară erau ploi
Mi-e dor de tot ce-a durut și-acum începe să m-amuze
Căci amintirile îmi pun zâmbetul pe buze..

Mai știi? Când eram copii
Și vroiam să creștem parcă-a 2-a zi
Acum știi
Și tu vrei să fii așa cum eram noi în fiecare zi.. (4x)

Pistol feat Drogatu - Amintiri Din Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pistol.
Nu aveai nicio grijă, băteai mingea-n truna
Și fără să îți dai seama zbura săptămâna
Părinții te certau când veneai târziu în casă
Și mama te chema apoi să vii la masă
Te rog spală-te pe mâini, ți se părea greu
Mai grele sunt zilele astea, zic eu
Aveai prietenii tăi cu care te jucai
Aveai prietenii tăi cu care povesteai
Aveai prietenii tăi cu care te certai
Îți amintești și zâmbești ce prostii faceai
Ce tari erați când râdeați de vecinii din bloc
Spărgeați un geam, vă ascundeați, asta nu e tot
Acum vă întâlniți, povestiți ore-n șir, zici
Ce bine era când eram copil
Vă strângeți mâna și promiteți să vă întâlniți
Întors între probleme, ai grijă să nu uiți.
Refren x 2.
Minunile se nasc aproape-n fiecare zi
Cred că știi, lumea a orbit și vrea hârtii
Mulți au uitat clipe din copilărie
Nimic nu e cum visai tu să fie.
Drogatu.
Amintiri din copilărie îți trec prin minte
Ai ajuns la o vârstă mare și nu-ți convine
Tot ce ai trăit, ce-a fost frumos s-a dus
Amintiri din excursii, colegi în autobuz
Bilețele de iubire cu fetițele-n clasă
Primul sărut de la o fată poate grasă
Acuma parcă râd, atunci era ciudat
Pentru mine când ne puneau părinții să-așteptăm la pâine
De teniși Drăgășani cred că toți știți
Cum îi purtam cu lunile, eram amărâți
Prima cravată ca pionier purtată
Prima sală de jocuri cu fițe acum demodată
Acum am crescut, câte s-au întâmplat
Avem multe amintiri și tot nu le-am uitat
Asta-i copilărie și toți mă susțin
Ies afară din bloc, e corcodușul plin.
Refren x2.
PISTOL.
Amintirile-n brațe și curaju-l la-ndemână
Povestesc serios și la sfârșit e glumă
Câte zile frumoase și câte întâmplări
Ziua-n fața blocului, seara plimbări
Multe momente întâmplate în parcuri
Îți aduci aminte, din crengile de copaci noi ne faceam arcuri
Nu existau jocurile care sunt azi
De Crăciun acum nu se mai cumpără brazi
Multe momente din copilărie au dispărut
Copii în fața blocului de când n-ai mai văzut
Știu e dureros când merg pe stradă
Și nu mai vezi copiii zâmbind cum era o dată
D-aș avea puterea fără să gândesc
Aș da timpul înapoi iar să le trăiesc
Dar eu sunt împăcat și orice s-ar întâmpla
Voi fi mândru mereu, am copilăria mea.
Rx2

Underman - Valea Copilăriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am văzut lumina în anii ’80, bată-i vina
Televizoare alb-negru și bibelouri ce-mi încărcau vitrina
Program până la 9, tovarășului colosal
Ca apoi să invit la dans luna și tot anturajul ei stelar
Fără super eroi să zboare peste văi
Pentru că atunci eroii trăiau printre noi, se numeau veterani de război
Cu scut din lemn și o sabie mică din fier
Zburam la cer, nu descoperisem încă plasticul și prostia ce zace în el
Lichidam invadatori în jocuri nevinovate
Cu un cățel lângă picior prin sate, cum văzusem în desenele animate
Năzdrăvan cu prea multă imaginație sub șapcă
Am adunat toată tânăra suflare a văilor în gașca noastră
Unde ideile mele se transformau în două armate
Aparatori și inamici, hoți și vardiști în aceeași cetate
Gânduri dinamice ca un compas pe o hartă cu lupă
Și gura căscată la regii apuși când intrau călare în luptă
A trecut ca o secundă, timpul se grăbește tare
Cu gândul că într-o zi va trebui să fiu la rândul meu un bărbat mare
Căutând curajul ce va trebui să fie lângă mine
Când am să pășesc din nou prin valea copilăriei și ea mă va primi pustie.
Am plecat, nu vă las, asta nu-i ultimul ceas
Iau puțin la pas tot ceea ce am adunat
Înramate și ascunse dincolo de perdele
Plec de mână la plimbare cu amintirile mele.
Anii trec, copacii cresc, procesul are farmecul lui
Poposesc puțin cât să mă răcoresc cu apa din izvoarele pământului
În mijloc de natură, prin casa unde m-au crescut ai mei bunici
Convins că atunci când am să mor, eu vreau să mă întorc aici
De acum sunt matur, încă puțin și voi avea o viață completă
Sunt zile când încă mai iau cu asalt inamicii călare pe bicicletă
Am aruncat cortina anilor peste raftul meu cu jucării
Deși încă urlu în gura mare când plonjez în apele Dunării
Nu vreau să uit de unde am plecat atunci când binele mă împinge
Pentru că nu există limite la ceea ce simt că pot atinge
Am întrebări fără răspunsuri și răspunsuri fără întrebări
Ca orice om, sunt un amalgam de atuuri, dar am și propriile limitări
În drumul către infinit avem prea puține opțiuni
Născut la soare, nu vreau să mă sting în cele mai întunecate noțiuni
Vad zilnic coloși de piatră cum se zdrobesc sub formă de praf
Și pe cei care și-au jurat iubire contopită cum pleacă separat
Vreau să mă vindec, să am un somn dulce noaptea
Eu nu mai îngrop nimic, lopata asta este pentru altceva
Într-o lume fără clauză, rămân același rebel fără cauză
Sunt atâtea de făcut, cum aș putea să iau acum o pauză?
Am plecat, nu vă las, asta nu-i ultimul ceas
Iau puțin la pas tot ceea ce am adunat
Înramate și ascunse dincolo de perdele
Plec de mână la plimbare cu amintirile mele

Bigg (Alamicu) - Amintiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren:
We use to play out in the rain
We use to play out…

Strofa:
Mi-aduc aminte când eram ceva mai mic
Toată ziua eram p-afară chiar dacă nu făceam nimic
Indiferent de vreme eram afară de dimineața până seara
Indiferent de anotimp, toamna, iarna și vara
Intram târziu în casă, mama-mi făcea capul pătrat
Că s-a răcit mâncarea, că pe unde am umblat
A doua zi cu bicicleta o luam de la cap
Până i-am rupt mâna lu-n tovarăș că l-am călcat
Nu știu ce și cum am făcut, dar ghidonul mi s-a rupt
El tocmai căzuse și peste mână i-am trecut
Mare scandal ce-a fost atunci, dar nu mai conta
Că vorba aia „eram copii” și totul trecea
Habar n-aveam de probleme sau ce-i aia școală
N-aveam bani, da’ important era să stăm afară
Mi-aduc aminte când ne jucam leapșa sau traseu
Sau gropița sau la tenis când improvizam fileu.

Refren:
We use to play out in the rain
We use to play out…

Strofa:
Mi-aduc aminte că ne băteam ca proștii-n scară
Cică ne-ntăream, da’ ne rupeam gura a nu știu câta oară
Era mereu egalitate, era unu la unu
Și care câștiga dintre noi mereu făcea pe nebunul
Multe s-au schimbat, ăștia nu se mai bat parte-n parte
Acuma-s și 8 contra 1 și tot te atacă pe la spate
Erau altfel atunci toți oamenii
Și tot pe atunci mi-aduc aminte am stricat prietenii
Asa a fost mereu, unii-au venit, alții au plecat
Și ce fericiți eram când ăla de la șapte s-a mutat
Sau atunci când ne jucam tot cartierul fața-ascunselea
Când ne murdăream și-acasă dădeam de belea
Sau când i-am furat cheile lu’ tata ca să-i iau mașina
Da’ n-a vrut să plece și-am crezut că s-a dus benzina
Atunci mi-aduc aminte că m-au dat vecinii în gât
Că vreau să iau mașina, așa mult am crescut?

Refren:
We use to play out in the rain
We use to play out…

Strofa:
Copiii de azi habar nu au să se joace
Vor doar calculator și să-i lași în pace
Și când ies afară au psp-uri în mână
Și îmi zic în gând „s-a dus cu generația bună”
Realizez ce zic și parcă-s fi un bosorog
Da’ când văd unde s-a ajuns nu pot decât să mă rog
Toți copiii au cearcăne și sunt obezi
Și mă-ntreb părinții lor când or să fie treji?
Chiar nu văd că la 5 ani fiică-sa are celulită?
Nu se gândesc că la 14 ani poate-o să fie umilită?
Doar pentru faptul că ei sunt inconștienți
Copiii n-au pe nimeni că părinții nu-s prezenți
Mulți dintre ei nu știu să se bucure-n copilărie
Nu știu s-alerge sau să se bucure d-o jucărie
Cel mai mult doare să crești fără să te-nvețe nimeni
După care realizezi că ești singur pretutindeni.

Refren:
We use to play out in the rain
We use to play out…