Radu Gyr - Reîntoarceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-a năvălit prin geam șuvoi de lună,
de parcă-n cer s-a rupt un stăvilar.
Pervazuri, scrin și rafturi de stejar
își amintesc de codrii care sună.
Își amintesc pereții iar și iar
grozavii munți de piatră sub furtună.
Fotolii, ziduri, praguri, împreună,
în răzvrătirea umbrelor tresar.
Se scoală-n răzmerița lor fierbinte,
dau buzna pe ferestre-afar’ și fug.
Iar sufletul și el și-aduce-aminte
c-a fost mireasmă și pământ de plug
și vrea, fugind din hâdele-i veșminte,
să fie piatră, azimă și rug.

Georg Trakl - Reîntoarcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când seara respiră pace-aurie
În fața pădurii și-a pajiștii sumbre
Un privitor este omul,
Păstor sălășluind în liniștea amurgită a turmelor,
În răbdarea fagilor roșii;
Atât de limpede căci toamnă s-a făcut. Pe colină
Însinguratul ascultă zborul de păsări,
Tâlc sumbru și umbrele morților
Mai grave în juru-i s-au strâns;
Îl înfioară mireasma răcoroasă-a rezedelor,
Colibele sătenilor, socul,
Unde trăise pe vremuri copilul.
Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune,
Deasupra atârnă dalii,
Ca după ele să-și frângă el mâinile,
În mica grădină ruginie pasul sclipitor
Interzisă iubire, an sumbru,
Ca lacrimile de pe pleoape albastre să-i cadă
Străinului necontenit.
Din vârfuri ruginii picură roua,
Când el jivina albastră pe colină se trezește,
Ascultând puternicele strigăte ale pescarilor
lângă iazul serii,
Diformul țipăt al liliecilor;
Dar în liniște aurie
Sălășluiește inima beată
Plină de moartea-i măreață.

reintoarceri – Versuri.pro

Radu Gyr - Reîntoarceri

Georg Trakl - Reîntoarcere