Grigore Alexandrescu - Zugravul și Portretul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă
Așa cum orcui l-o vedea portretul meu să placă;
Căci am un mare interes, voi ca-n străinătate,
Și-anume-n Franța mai ales, la ochi să pot eu bate,
Fiind acum de măritat o fată foarte rară,
Și-ai ei epitropi căutând un bărbat în asta țară.
„Prea lesne — îmi răspunse el — nu e întâiași dată
Când pe urâți făcând frumoși luai o bună plată:
Ești negru, te voi face alb; ești slab, te îngraș bine,
Numai vezi de portret departe a te ține.”
Vorbind așa, mă zugrăvi, și dacă al meu nume
Jos la portret n-ar figura, nici un creștin pe lume
N-ar putea crede că sunt eu, atât sunt de schimbate
Trăsăturile-mi, ochi, gură, nas, și înfrumusețate.
Ai noștri râd, câți mă cunosc, dar prea puțin îmi pasă,
De voi putea să dobândesc pe nobila mireasă,
Și dacă vreun venetic, ieșit din țări străine,
Sau vreun român mai îndrăzneț n-o izbuti mai bine.
Redactori care lăudați
Pe unii dintre candidați,
Ce proștilor le dați virtuți,
Și elocvența
celor muți,
Ce pe răi faceți virtuoși
Și patrioți pe ticăloși,
Cred că nu rău vă potriviți cu omul ce m-a zugrăvit,
Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit,
Al cărui jurnal fabulos
Era destul de mincinos,
Dar care cel puțin spunea
Acelor care nu-l credea
Că adevăru-adevărat
Este prea lesne de aflat;
Că n-au decât să ia pe dos
Câte a scris el de prisos,
Și-atunci pot fi încredințați
Că n-au să fie înșelați.

redactori – Versuri.pro

Grigore Alexandrescu - Zugravul și Portretul