Strofa a 2-a:
Ea e soarele lui că-n fiecare dimineaţă
Gându-i zboară la ea şi are zâmbetu’ pe faţă,
E muza lui, a început să scrie des
El îi datorează multe, da’ ea încă n-a înţeles.
De ceva vreme a mutat-o cu chirie-n mintea lui
I-a spus: „Eşti liberă, tu nu aparţi nimănui!”
Şi-a pus încrederea în ea, nu mai crede în minuni
A ales să creadă-n oameni, nu în promisiuni.
Începuse s-o ia razna, era de vină paranoia
Acum iubeşte pacea, nu mai vrea război ca-n Troia
De când a cunoscut-o e alt om, i-a schimbat filmu’
Fata i-a spus că pan’ la el nu a iubit, e primu’.
De-o vreme împreună, nu s-au certat vreodată
Îi vezi ţinându-se de mână-ntr-o lume fermecată
Castele de nisip transformate prin magie
În castele adevărate şi iubirea-n poezie. Recit iubirea!