II.
De m-ai urî, tu, înger între fete,
N-am să mă plâng, şi nimeni n-o să ştie
Voi îngropa în neagra mea chilie
Durerea unei inimi sfâşiete.
Ci-ntr-un amurg, în linişte târzie,
Când frunzele zboară-n vânt împrăştiete,
Trist voi întoarce faţa la perete
Şi voi închide ochii pe vecie.
Or trece ani.. Şi-odinioară, poate,
Vei răscoli prin vechi hîrtii, copilă,
În taina odăiţei parfumate, -.
Vei stoarce-atunci o lacrimă de milă
Citind un nume pe un colţ de filă
Într-un caiet de cântece uitate..

III.
M-a sărutat pe frunte blând iubirea, –
De-atunci de-un cântec sufletul mi-e plin,
M-a sărutat aşa de lung, şi lin
În ochii mei şi-a înecat privirea.
Privirea ei albastră, de senin,
N-o pot uita, şi-mi răscoleşte firea..
Şi eu credeam ca e închipuirea
Din visuri ce se duc şi nu mai vin.
Iar cântecul, ca pe un scump tezaur,
În suflet l-am păstrat amar de vreme,
Dar azi îmi face inima să-mi salte:.
O, daţi-mi lira strunelor de aur!
Ea singură doar poate să reclame
Simţiri aşa de sfinte şi înalte..