Tudor Arghezi - Război și Pace

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cât ai răbdat în cârcă să duci un maimuțoi
Care-ntr-o zi te aruncă de-a surda-ntr-un război?
A dat porunci din trâmbiți, v-ați văietat, v-ați plâns,
Și pân’ la urmă, gloată, ca oile v-ați strâns
Și ați pornit de-a valma, oșteni din două oști,
Să te ucizi cu oameni pe care nu-i cunoști,
Chemați și ei cu trâmbiți și tobe, ca și voi,
Și apăsați de-aceleași metehne și nevoi.
Trăind în prietenie la graniți, ani și ani,
V-ați pomenit deodată și ei și voi dușmani.
Paiața ta-mbătată cu proasta lui paiață,
S-au dumirit subt masă vrăjmași, de dimineață,
Și tăvăliți în drojdii, spurcată vărsătură
V-o vâră cu de-a sila în suflete pe gură.
Te-ai chinuit în mlaștini de sânge, și-n sfârșit,
Ți-ai biruit vrăjmașul sau el te-a biruit.
Nu ți-a șoptit pământul mânjit, că din măcel
Ieșiți sleiți de viață, cerșind și tu și el?
Un mâzgălici va scrie că slava va-ncununa,
Adăogând în cronici minciună la minciună.
O zi, de sărbătoare, eroule, te scoate
Să defilezi cu trunchiul rămas la jumătate,
Ca toată gura-casca să vie să te vadă
Împins în căruciorul vopsit pentru paradă
Și de abia începe tocmeala cât la sută
Ești invalid și face și vlaga ta pierdută,
Și jertfă inimoasă, de sine, pe furiș
Alunecă-n tăcere și trece-n mărunțiș.
Ți-o fi rușine ție, lor nu le e rușine
Să-și reazăme-nălțimea pe oasele din tine.
Ciolanele rămase gunoi printr-alte țări
Ca să se-nalțe domnii își fac din ele scări,
Că orice-mpărăție se sprijină, băiete,
Pe temnițe, pe sânge și schelete.
Cu ce te-alegi din luptă tu, ca și el, vrăjmașul
Când s-a sleit ogorul și v-a pierit sălașul?
Sau v-ați ales cu-o cruce la cap. sau o să fiți
Strânși în spitale triste, cu medici plictisiți.
Rămași desculți pe zloată copiii tăi și-ai lui
Nu țin de nici-o vatră și sânt ai nimănui.
Rămân pentru obștească uitare și-amintire
Schilozi de panoramă și bâlci, și cimitire
Și fie-le ușoară vitejilor țărână
Păiațele se-mpacă la urmă dându-și mâna
Te poți uita din stradă, în cârji sau frânt pe băț,
Că domnii de-mpăcare petrec și fac ospăț.
Apropie-te, Stane, să te întreb, încoace,
De ce-a mai fost războiul? Ca să se facă pace
Și maimuțoii noștri să poată să se joace?
Nu mai fusese pace și până la război?
Ne bagă-n foc stăpânii și-și bat și joc noi.
Că după pace vine război și-ntr-alte părți
Cum ies un as de pică, valeți ori popi la cărți.

razboi si pace – Versuri.pro

Tudor Arghezi - Război și Pace