II. Un dac la Rubicon.
În ce mă privește
post-factum
aș avea ceva de mărturisit – și eu
am coborât din Galia Cisalpina
panta spre Rubicon
dar numai să-mi adap calul;
umai atât
chiar dacă
în mersul calului
în buzunar
mi se bătea
zornăitor
zar de zar
pe care eu mi-am zis să nu le arunc
pentru că nu mai avea rost să trec Rubiconul
odată ce Iulius Cezar deja cucerise Italia
războiul civil devenind război militar
încheindu-se destul de arbitrar
încât eu
concomitent
străin și autohton
aveam toate motivele să fiu cu sufletul împăcat
cu calul adăpat
ținându-l pașnic de frâu
la Rubicon.

Vântul zburdă, troiene clădind.
Trec doisprezece oameni în rând.
Negre curele pe umăr
Și focuri în jur, fără număr..
Țigara în dinți, chipul stâlcit.
De-ar fi și un as pe spate!.
Hei, libertate,
Fără cruce, așa!.
Tra-ta-ta!.
Frigu-i, tovarăș, cumplit!.
-În crâșmă Vanka și Katka își fac de cap..
-Ea are kerenci la ciorap!.
-Ehe, și Vania e azi bogat..
-A fost de-al nostru și-acum îi e soldat!.
-Hei, Vanka, burjui și lichea!
Încearcă s-o pupi, că-i a mea!.
Hei, libertate
Fără cruce, așa!
Katka și Vanka petrec –
Cum petrec?..
Tra-ta-ta!.
Focuri, focuri în jur, fără număr..
Curele de armă pe umăr..
Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm – ține minte!.
Ține pușca mai strâns, frăție!
Chitește bine în sfânta Rusie -.
Cu izbe de lut
Și groază-n șezut!
Hei, hei, fără cruce!.

Și s-au dus flăcăii noștri
În gărzi roșii să slujească –
În gărzi roșii să slujească –
Capul să-și primejduiască!.
Of, amarule – amar,
Ne-ai slăbit oleacă!
Paltonașu-i zdrențăros,
Pușca-i austriacă!.
Noi, burjurilor în ciudă,
Arde-vom lumea zăludă,
Piară-n sânge reaua piază! –
Doamne, binecuvântează!.

Într-o sanie ușoară
Vanka și cu Katka zboară
O lanternă pe hulube
Luminează..
Hei, păzea!.
Măntăluță de catană,
Mutră tâmpă, dolofană
Și-și sucește, rășucește
Mustăcioara lui,
Mustăcioara lui..
Ehe, Vanka – lat e-n spete!
Vanka are clenci la fete!
Și pe Katka, proasta Katka
O vrăjește mereu..
Cobrazul ridicat
Dinții – perlele-și arată..
Of, of, Katia, dragă Katia,
Of, grăsuna mea..

Pe-al tău e proaspăt, Katia
Semnul cela de cuțit.
Rana de sub sânu-ți, Katia,
Încă nu s-a lecuit!.
Joacă sprinte-nă, ușoară!
Piciorușul mă omoară!.
În cămașa dantelată
Te făleai, n-aveai habar!
Cu-ofițeri umblai odată –
Mai poftim de umblă iar!.
Of, of, of, mai umblă iară
Gata-i inima să-mi sară!.
Ți tu minte ofițerul –
N-a scăpat el de cuțit..
Ce-i, nu-ți amintești, holeră?
Oare mintea ți-a slăbit?.
Of, of, dorul mă doboară!
Culcă-mă în patu-ți iară!.
Ghetre cenușii purtat-ai,
Ronțăiai Mignon pe-atunci,
Dragi ți-erau cadeții, fată, –
Cu soldații azi te duci?.
Of, păcătuiește-oleacă!
Dorul inimii să-mi treacă!.

.. Iar trece o sanie-n zbor,
Nechează trăpașul de zor..
-Andriuha, ajută-mă!.. Stai!
Petruha, din spate să-i iai!..
Trra-ta-ra-ra-tra-ta-ta-ta!
Văzduhul e-n spulber de nea!..
Trăpașul și Vanka s-au dus..
Mai cearcă!.. Citește mai sus!..
Trrra!.. Lasă, lichea blestemată!.. –
Te-nvăț eu să-mi umbli după fată!..
A-ntins-o! Ei, lasă că mâine
Mai stăm noi de vorbă cu tine!.
Dar Katka? – E moartă, e moartă!
Cu capul sfărmat lângă-o poartă!.
Ei, Katka, – ți-ajunge ce zici?
Zaci, târfă să nu te ridici!..
Pas revoluționar înainte!
Vrăjmașii nu dorm – ține minte!.

Țin cei doisprezece pasul,
Pușca-n bandulieră și duc.
Numai Petka, ucigașul,
Are față de năuc..
Pașii parcă și-i măsoară,
Calcă parcă mai pripit,
Geaba gâtu-ți înfășoară
În fularu-ți zdrențuit..
-Ce ești abătut, frăție?
-Simți pe inimă vre-un greu?
-Prea ți-e nasul de momâie,
Ori de Katia-ți pare rău?.
-Of, tovarăși, grea-i năpasta,
Dragu-mi fu, cinstit v-o spui..
Nopți de chef, cu fata asta,
Fără număr petrecui..
-Fură pricina la toate
Ochii ei cu foc adânc.
Alunița cea roșcată
De pe umărul ei stâng..
Și-am ucis-o.. blestemată
Fie-mi fapta de nătâng.. of!.
-Parcă-i cu flașneta-n spate.
Nu-l știam de lăcrămos..
-Sufletul, pesemne, frate,
Vrei să ni-l întorci pe dos?!
-Ține-ți firea, nu se poate!
-Fi mai dârz, mai inimos!.
-Nu sunt vremi de dădăceală.
Vremi mai aspre ca oricând!
Va veni mai grea sminteala,
Ai răbdare, în curând!.
Pasul Petea și-l rărește,
Uită Petea de amar..
Capu-și saltă tinerește
Și se-nveselește iar..
Hei, hei!
Veselie cu temei!.
Încuiați casele, toate,
Că vor fi de noi călcate!.
Beciuri descuiați –
Căci petrec ai noștri frați!.

Of, amarule-amar!
Of, urât
De moarte!.
Vremulița mea
S-o petrec chiuind..
Cefușoara mea
Scărpinând, scărpinând..
Floarea soarelui
Ronțăind, ronțăind..
Cu cuțitul meu
Spintecând, spintecând!..
Hei, burjuiule, zbori ca vrabia!
Că-ți beau sângele
Pentru draga mea,
Sprâncenata mea..
Doamne, odihnește sufletul roabei tale..
Of, urât de moarte!.

Sub turnul Nevski totu-i pradă
Tăcerii, somnului deplin.
Nu se mai văd sergenți de stradă –
Flăcăi petreceți fără vin!.
Stă un burjui la o răscruce
Cu nasu-n guleru-i mițos.
Și sufletul abia și-l duce –
Alături, un dulău râios.
Stă ca un semn de întrebare
Ca cel dulău cu pântec supt –
A vechei lumi asemănare
Cu coada strânsă dedesubt.

Vijelia se-ntețește,
Urlă vântul prin oraș,
Om cu om nu se zărește
De la numai patru pași!.
În vârtej omătul crește,
Trombe către cer stârnește..
-Ce viforniță, Hristoase!
-Petka! Dai tu de ponoase!
De la ceas iconostasul
Te-a scăpat în strașnic ceas?
Ești un om fără rușine,
Ia gândește-te mai bine –
Pentru Katka, pe dreptate,
Nu ți-s mâinile pătate?
-Pasul revoluției ține!
Că-i vrăjmașul lângă tine!.
Pășește-nainte, dă zor
Popor muncitor!.

.. Trec cei doisprezece-n ceată
Fără Dumnezeu.
Pentru toate-s gata,
N-au păreri de rău..
Puștile țintesc în noapte
Pe vrăjmașul nevăzut
Prin vifornița ce-n șoapte
Spulberă omătul mut,
Peste străzile-ngropate
Sub nămeți de netrecut..
Steagul roș
E înălțat.
Pași răsună
Cadențat.
Te-ai trezit
Vrăjmaș spurcat?.
Și în ploape vifornița bate
Zi și noapte
Ne-ncetat..
Nainte, dă zor,
Popor muncitor!.

.. Al puterii pas răsună..
-Cine e? Hai, ieși, că trag!
Nu e nimeni – doar furtuna
Joacă-n purpura din steag..
Uit-o umbră.. stă chircită.
-Ieși îndată! Ieși că trag!..
E lighioana hămesită
Târând trupul ei beteag..
-Piei, jigodie râioasă
Că-ți fac seama, chiar acum!..
Lume veche, răpciugoasă
Ca dulăul, piei din drum!.
.. Colți de lup, zburlită blană,
După ei se ține scai, –
Rebegită-i lighioana..
-Cine e în față? Stai!.
-Cine stegu-l desfășoară?
-Bezna-i grea, de nepătruns.
-Uite, unul se strecoară,
După casă s-a ascuns!.
-Tot pun mâna eu pe tine,
Mai așteaptă tu puțin!
-Hei, tovarășe, mai bine
Ieși, că altfel trag în plin!.
Trra-ta-ta! Năprasnic ropot.
Frânt ecou-i de pereți..
Râde-un dangăt lung de clopot
Vijelia prin nămeți..
Trra-ta-ta!
Trra-ta-ta!.
.. Și-așa trec cu bărbăție,
Cu dulăul cel flămând;
Steagul roșu fluturând
Și ascuns de vijelie
Și de gloanțe ocolit,
Peste zarea neguroasă
În lung foșnet mătăsos
În cununa-i luminoasă
Merge-n fruntea lor Hristos