Am întrebat un crin de ce răsare
de ce e alb şi devastat de vânt
de ce se varsă nepăsarea-n mare
şi unde e dreptate pe pământ

De ce e omul egoist sau darnic
cum nedreptatea frânge omul drept
s-o căutăm în cărţi dar e zadarnic
dreptate-i piatra inimii din piept!

Cu astrele ne-mpodobim la gale
secunda schimbă tot şi-un destin
dreptatea o clamăm prin tribunale
la ziuă aştept s-o simţim puţin

Se-ascund şi oameni sub cuvinte
surâde laş succesul efemer
până şi raza soarelui ne minte
că după ea se-arată adesea ger!