Stress - Partea Întunecată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Chipurile-ntunecate stau ascunse sub negura nopții
Copii străzii cu sufletul negru sunt dați spre adopții
Pumnii strânși, cu cioburi și smoală acoperiți sunt gata
Nu sunt pictor, da’ tot pot să spun că mi s-a pus pata!
Fug și umbrele de frică, când nervii sunt puși pe scandal
Îmbibați în O2 din belșug… Te atac că-s vandal!
Pui de draci ascunși în sufletele noastre adânc țipă
Către cunoștință să calce strâmb, măcar o clipă
Nu tre’ să-ți vinzi sufletu’, că ți-i luat cu japca
Mii de gânduri rele-ți perforează mintea, intră-n cap ca
Un glonț tras de-aproape, și credința cu rău se adapă
Când demonu’ din tine strigă după sânge « Tu mă adapă! »!.

Refren X2:
Demonii sunt în fiecare dintre noi
Și-atunci când nu sunt, ne simțim goi
Sunt mii și mii, sunt haite, sunt un roi
În cei tari nu intră, dar intră în cei moi!.

Strofa II:
Gânduri negre cum sunt corbii, nu vorbi!
Tata-i sus, noi robii
Nu-L vedem ca orbii
Sunt un spirit nordic
Cu viața sunt oblic
Trupul eu mi-l oblig
Să reziste, îl complic
Cu substanțe optic
Stau cam roșu, cortic
În stilu’ haotic
Energic și exotic..
Demonul mă-ndeamnă la rău, și eu îl oftic
Sunt stăpân pe puterile mele și sunt cosmic!
Demonii sunt în noi, deschide bine pleoapa
Sunt plânși ca ceapa
Și nu le place apa!
Sunt mii și mii și-n mine, și mă simt plin
Frumos și toxic, la fel ca o floare de crin
Am buze palide, și ochii roșii ca un vin
Obraji albi, am nevoie de-un Algocalmin
Vad un viitor întunecat, tre’ să-l previn
Tre’ să-mi revin!
Că linu-i lin
Și iară-i lin..

Refren X2

Grigore Alexandrescu - Toporul și Pădurea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toporul și pădurea.
Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,
Dar că vorbea odată lemne și dobitoace
Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.
Și caii lui Ahil, care proorocea,
Negreșit că au fost, de vreme ce-l trăgea.
Întâmplarea ce știu și voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc
Și care îmi zicea
Că și el o știa
De la strămoșii lui,
Care strămoși ai lui ziceau și ei c-o știu
De la un alt strămoș, ce nu mai este viu
Și pe-ai cărui strămoși, zau, nu pot să vi-i spui.
Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,
Un țăran se dusese să-și ia lemne de casă.
Trebuie să știți, însă, și pot să dau dovadă,
Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.
Astfel se încep toate: vremea desăvârșește
Orice inventă omul și orice duhul naște.
Așa țăranul nostru numai cu fieru-n mână
Începu să slutească pădurea cea bătrână.
Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:
“Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,
Începură să zică, toporul e aproape!
În fundul unei sobe țăranu-o să ne-ngroape!”.
– “E vreunul de-ai noștri cu ei să le ajute?”
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Și care era singur ceva mai la o parte.
“Nu.” – “Așa fiți în pace: asta dată-avem parte;
Toporul și țăranul alt n-o să izbutească,
Decât să ostenească.”.
Stejaru-avu dreptate:
După multă silință, cercări îndelungate,
Dând în dreapta și-n stânga, cu puțină sporire,
Țăranul se întoarse fără de izbutire.
Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,
Puteți judeca singuri ce tristă întâmplare.
Istoria aceasta, de-o fi adevărată,
Îmi pare că arată
Că în fiece țară
Cele mai multe rele nu vin de pe afară,
Nu le aduc străinii, ci ni le face toate
Un pământean de-ai noștri, o rudă sau un frate.

rau interior – Versuri.pro

Stress - Partea Întunecată

Grigore Alexandrescu - Toporul și Pădurea