Răstignirea – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Răstignire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De demult deprinși spre locul-osândei
să împingă câte-o-adunătură,
iute zbirii grei se plictisiră;
când și când o strâmbătură celor trei,.
sortiți pieirii, aruncau, -n mută ură.
Dar fu sus mârșava osândire
grabnic împlinită; și cum isprăviră
trândăvia-i luă în stăpânire.
Când (pătat de sânge) zise tare
unul: Căpitane, a strigat.
De pe cal răspunse șeful: Care?
și-i păru și lui cu-adevărat.
că-i strigat Elia. Cu-ncordare,
lacomi toți doreau să vadă-acum
și-i țineau la tușa care piere
un burete plin cu-oțet și fiere,
duhul să nu-și dea oricum.
Căci ei mai sperau un joc deplin
și să vină, poate, și Elia.
Dar din urmă-adânc strigă Maria
și, urlând și el, se stinse-n chin.

Anna Ahmatova - Răstignirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu mă boci, maică,
Cum zac-mi în raclă.

1.
Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi,
Și prins-au ceru-n foc a-mboboci.
El Tatălui i-a spus: „De ce mă lepezi?”
Iar Mumei sale: „O, nu mă boci!..”.

2.
Magdalena se zbătea pierdută,
Ucenicul drag părea-mpietrit,
Iar la Muma unde stă tăcută,
Nimeni a privi n-au îndrăznit.

Anna Ahmatova - Răstignirea (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Magdalena se zbătea și hohotea. / Ucenicul cel iubit înmărmurise. / Însă nimeni nu-ndrăznise-a se ... →