Vers 1:
Câteodată mi se pare că nimeni nu mă-nțelege,
Nu mi se pare, nu mi se pare, dar, pe hodă, așa și este.
Ei mă văd din depărtare și nu știu cum aici trăiesc eu,
Fiecare zi e sărbătoare și nimeni nu ne mai oprește.
Haide cu mine, patzani, să ridicăm ceva bani,
Că nouă ne trebuie mai tare, să ne ajungă pe 10 Ferrari.
Să ne vadă dușmanii și din depărtare cu noi nimeni nu se compară,
Limba noastră e o comoară, uneori unele comori te omoară.
Stai liniștit, mi-a zis odată un frate,
Nu numaidecât tu mereu să ai dreptate,
Că noi o să venim cu pistoale automate
Și din zi o să facem noapte, nimeni ca noi nu poate.
Nimeni nu ne stă în cale, deasupra la toți e un soare,
Vrem bani ca la Gigi Becali, schimbarea cel mai tare doare,
Doare… Începe din interior, cum ți-am mai zis anterior,
Eu o să fac rap până când aș muri!!!

Refren:
Eu n-am uitat de unde m-am ridicat,
Eu nu iert pe aceia care de-acum m-au trădat.
N-am uitat cum atunci ai procedat,
N-ai știut că ăsta-s cel mai tânăr împărat.
Eu n-am uitat de unde m-am ridicat,
Eu nu iert pe aceia care de-acum m-au trădat.
Eu nu am uitat… Botanica…
Tu mereu ai să fii în mine și mereu aș fi a ta.

Strofa 1: Haz
Orice mucos se crede emcee și vrea să mă-nvețe cum să fac muzică,
Am p***a mai mare decât ei, și ei se oftică,
Chiar și prima mea piesă sună mai bine decât tot ce-au făcut ei până acum,
Vezi-ți de treaba ta c***e și roagă-te să nu mă-ntâlnești pe drum.
Te bat cum vrei tu, până o să-nțelegi că,
Rapul nu-nseamnă doar beef – mai ai mult de muncă.
Hai să facem un simplu calcul, spui că te plac p***ele,
E și normal, așa sunt fetele și tu ești una dintre ele.
Stilul meu nu-i pervers, tu ești înapoiat,
Ma-ta a sperat, ca o să devii și tu odată bărbat.
Încă una și ai scăpat (și ai scăpat), și-am plecat,
Tu te piși așezat, spune că nu-i adevărat, am plecat!
De fapt am mințit, îmi bag p***a-n speranțele tale,
Ești pregătit de concertul tău de înmormântare?
Lume multă, marș funebru, un emcee de c***t între patru scânduri,
Piesele tale pe masa sunet, de farfurii și linguri,
Îngrop emcee de vii!

Strofa 2: Traian
Tu doar știi că mi se rupe,
Nimeni nu poate să evite să ne-asculte,
Uite unde s-a ajuns,
Am dezvoltat o lipsă totală de respect față de mulți,
Te-ncrunți, dar ce-ai putea tu p-alții să-i înveți,
Când te privești și nu-ți place ce vezi nici într-o mie de vieți!
Cu Haz puși pe ceartă: Distracție,
Dintr-o locație, numa’ bună pentru creație,
Stai deoparte, fa, fa-ți,
Treaba în altă parte să n-ajungem la orori și atrocități!
Da-ți seama, băi muc, amabilitatea ta falsă nu-i decât o farsă,
Nu ești emcee, stai acasă!
Data viitoare când te văd o să te salut cu scârbă,
Să șterg zâmbetul de pe mutra ta tâmpă, t***ă!
Sunt așa de sincer că te sperii, și da,
Liric sunt mereu deasupra ta.
Îngrop emcee de vii!