George Coșbuc - Rada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Are Dochia mult cât are,
Nu e mult o fată mare?
Că-ntre domni, dar orişiunde,
Dacă-ţi ştie ea răspunde
Grai ales şi lin ca apa,
Apoi las’ că Rada ştie
Şi-n ce fel să poarte sapa.
A fost şi ea-n şcoli o toamnă,
Dar găseşti că ea vreo doamnă?
Cu cosiţă gălbioară,
Ea e naltă şi uşoară
S-o vezi numai şi să tremuri!
Şi de-abea pe la Sîn-Petru
Umple optsprăzece vremuri.
Sunt şi-n sat destule fete,
Cari de n-au cu ce să-mbete
Ochii omului, au pieptul ele
Alb de taleri şi mărgele.
Rada, când o vezi, te fură
Cu necontenitul zâmbet
Şi cu-a vorbelor căldură.
Harnică, din zorii zilei
Nu stau mâinile copilei
Fără lucru, tot să prindă,
Casa lor toată-i oglindă.
La izvor vezi pe Rodica
Până-n zori, când pe sub streşini
Încă doarme rândunica.
Pe izlaz nu-i multă hrană,
Dar vezi albă ce-i Joiana!
Şi-n amurg copila-n tindă
Foc în vatră vrea s-aprindă,
Dar mu-mu, Joiana muge
Rada, fă, s-alergi degrabă,
Că-n şopron viţelul suge.
-„Doar e tare! Haid’ mai iute! „
Şi din drum, ca să-i ajute,
Vin flăcăii totdeauna.
Nu-i înjugi aşa cu bună
Pe viţel, şi Rada-i slabă,
Ştiu flăcăii! Şi-şi fac seara
Pe-aici vecinic ceva treabă.
Vaca-i tot ce-au ei, la biata!
Toarce-n sat cu ziua fata,
Dar e veselă din fire;
De noroc şi-ndestulire
Inima-i în veci e plină:
Când e fericită, spune-mi,
Mai mult ce-are o regină?.
Rada-i nălucire vie,
Când aleargă pe câmpie
Şi-i bat vânturi în cosiţă,
Ori când seara stă-n portiţă,
Şi-o întrebi: -„Ce-aştepţi, iubită? „
Şi pe dup-un stâlp s-ascunde,
Galbenă de zăpăcită.
Dar la holdă! Arde soare,
Fetele secerătoare
Râd şi cântă, snopi fac grâul,
Murmură-ntre salcii râul;
Fug la râu vreo patru fete,
E şi Rada? Fug flăcăii
Şi ei, toţi, şi nu le-e sete.
Şi-n genunchi atunci pe ţărmuri
Ea din pumni cât două sfărmuri
Bea, iar Nicu: -„Dă-mi şi mie! „
-„Taci! şi bea din pălărie! „
Cere el, cer mulţi să-i deie
Rada râde, le dă apă,
Toţi din pumnii ei să beie.
-„Zece stropi nu pot să-ncapă:
Prea e mic pahar de apă! „
Şi-atunci ea, când el glumeşte,
Joacă pumnii şi-l stropeşte
Pe obraz, dar drăgălaşa
Tot ea-l zvântă, -n loc de carpa,
Mâneca de la cămaşă.
Şi cum ştie ea s-aleagă
Ce-i frumos! Atât de dragă
O da portul îmbrăcându-l!
Când o vezi, te-mbată gândul
Că, iubind-o trei dumineci,
S-ar mira de tine altarul
Că păcat ai să cumineci!.
Iat-o veselă şi-aprinsă;
Joacă hora! Cum e-ncinsă,
Cum îşi poartă-a ei făptură,
Toată-i ca-n zugrăvitură
Mamele, privind-o-n horă,
Să cotesc: „Olio, tu, leică,
Ce mai drac frumos de noră! „.
De-o-ntâlnesc în drum bătrânii,
Ei fac pod cu palma mânii
Peste ochii slabi, s-o vadă:
-„Draga moşului, tu, Radă! „
Şi uimiţi de fata Dochii
O desmiardă şi când pleacă,
Umezi au de lacrămi ochii.
Dar de-i Rada cât de blândă,
Ea de mic-a fost osândă
Pentru sat. Şi nu-i mirare,
Ei flăcăi, ea fată mare:
Pentr-un râs al ei se ceartă,
Şi din joc să prind feciorii
La trânteli, cât doamne iartă!.
Da! Şi Rada-i mare hoaţă,
Poate satul tot să-l scoată
Din sărit, ea ştie bine!
Dar se teme de-oarecine.
Mă-sa e? Ferească domnul!
Alt temut: ca să nu-şi piardă
Pe acel ce-i pierde somnul.
-„Unde mergi? ” -„Mă duc la moară! „
-„Viu şi eu! ” Şi din uscioară
Vladu iese-n cap de stradă.
-„Nu m-ajungi! ” -„Te-ajung eu, Radă! „
Dar fugind i se desprinde
Şorţul alb din brâu, iar Vladu
Nu-i dă şorţul, ci i-l vinde.
-„Ieri mi te-am făcut scăpată;
Azi nu-mi scapi nesărutată! „
-„Cum nu scapi din mână fumul
Nu-mi eşti drag, de ce-mi ţii drumul? „
Ea nu-şi crede-a ei cuvinte;
De le-ar crede Vladu însă,
Rada şi-ar ieşi din minte.
Şi cum vrea să nu vrea fată,
Dragul ia, dragul dă plată,
Un sărut păcat să fie?
Numai popa să nu-l ştie,
Că te sperie cu iadul
M-ar putea speria pe mine
Popii toţi, de-as fi eu Vladul!

rada fata frumoasa – Versuri.pro

George Coșbuc - Rada