Refren
Lei, lei, lei, le, lei, le, lei, lei
Nu te pui cu puii de lei
Că nu știi cu cin’ te iei
Nu te pui cu puii de lei.

Nu călcați iarba, nu rupeți florile
Aflați-vă rădăcinile, păstrați valorile
Oricărui impostor, negustor dau riposta
Mostră adevărată de folclor
Dinspre Munții Lotrului, prin Strâmtoarea Oltului
Cine se coboară-n cale, către Dunăre la vale
Colo-n Munții Oltenești, la curțile Novăcești
Năzdrăvanu’ pui de drac, este Gruia lui Novac
Byga
Sunt din neam de haiduci, panduri
Istoria s-a scris deja, n-ai cum să ne-o mai furi
Frații Subcarpați ne simt, îi vezi la joc
Deci, se poate spune că munt munții din loc

Mai autentic nu se poate, lirică populară
Face inima să-mi tresară, aici la mine-n țară
Săpăm după semn, prindem, scăpăm comoara
Avem tezaur, da nu de aur, întreab-o pe Marioara
Pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai
Transmit tradiția, prin cel mai viu grai
Crai de miazăzi, crai din Banie, Pelendava
Te mușc de gât cu sete, și scuip otravă
Sunt primul, ce nu rămân imun la ritmul
Din plăci pline de praf, taraf, la suflet stimul
Rulează filmu’, cheamă străbunii
Iar eu cu flăcăii mei, dăm din cap tot ca nebunii!

Refren
Lei, lei, lei, le, lei, le, lei, lei
Nu te pui cu puii de lei
Că nu știi cu cin’ te iei
Nu te pui cu puii de lei

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Când patria mamă îşi uită fiica, nu există scuze,
de pe patul de moarte obosită să acuze;
Când nici râuri de sânge nu mai deschid uşi,
nici să deschidă minţi nu pot nepoţii ruşi;
Crescuţi mieluşei la Stalin pe moşie,
să se transforme în tauri când văd culoarea roşie;
Ar vrea să se întoarcă fraţi asupriţi de tirani,
de n-am fi ocupaţi cu arunca banii în ţigani;
Cu credinţă, promisiuni şi promovat gunoi,
când peste Prut curge sânge, a curs şi la noi;
Strada plânge, un curcubeu din trei culori,
vrem dreptul de-alege, nu condoleanţe şi flori;
Fraţi şi surori, să mori nu ajunge,
tre’ să mori peste cadavrul cui vrea să te subjuge;
Ţara-şi cheamă-n prima linie cei mai vrednici fii,
acum câteva mii, dar mâine vom reuşi.

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Curaj în copii cât pentru o-ntreagă armată,
a lăsat goală o bancă să lupte în stradă;
A simţit ca ani, nu mai aşteaptă,
şi-a dat toată răbdarea pe-o piatră aruncată;
Restul familiei plecată doar o doare,
banii trimişi valorează două parale;
De peste hotare caută la telefon,
bastazi nu dau în lături să bată minori;
Pentru intimidare să-i bage în închisori,
să poată sădii teroare şi frică de tricolor;
Astă nu-i viitor, copiii ştiu cel mai bine,
onoare patriei, popor cu grija zilei de mâine;
În aprilie se aprind doar lumânări române,
tu cu ochii spre cer şi fraţii tăi spre tine;
Oameni se muşcă-ntre ei ca nişte animale,
când, de fapt, pentru toţi acelaşi soare răsare!

Ref 2x:
Dacă am să cad în genunchi, NU rămân!
N-am cum să tac, ştiu că sunt român!
Nici un om aici n-are nevoie de stăpân,
Tră să trăiesc acum, nu pot să mai amân!

Nu, nu mai suportăm,
jugul ce ni-l pun cei lipsiţi de neam,
hai să ne ridicăm şi să-nfăptuim unirea…