Tudor Arghezi - Pui de Gai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În ceață groasă
Carul se-ntorcea acasă.
Întuneric beznă.
Nu se vedea până la gleznă.
Caii mergeau din obicei,
Unde, nu știau nici ei.
Hamurile nu mai știau ce mină,
Iepile sau mințile de țărână.
Nu se mai vedea la nimic luminile,
Dar treaba era gata. Omul și fata.
Vândură toate găinile.
Doamne! parc-au dat cu oiștea în niște zid.
Iepile s-au împleticit.
Cinci oameni de cositor, cu un cuțit
Măruntaiele și buzunarul omului le-au scotocit,
Și, nevăzută față s-a strecurat în pâcla stătătoare
Și a orbăcăit, târâș ca o lipitoare
Pe dihania nopții, vreme lungă,
Până ce i-a fost sorocit, unde să ajungă.
-„Oameni buni!” În strungăreața ușii
Mâna fetei se lovi de mâna mătușii.
Mătușa, cine-o fi fost, o băgă în odaie,
Și fata povesti, la vatră, într-un crâmpei de văpaie,
Că veneau de la târg, că le-au ieșit în drum hoții
Și că ea scăpase pe dindărătul roții.
-„Fetico, stai colea cu Dumnezeu, și
Lângă fata mea te-i hodini”.
Avea și mătușa o fată
Despieptănată,
Și câteși trele femeile s-au suit în pat
Și s-au culcat:
Întâi, cele două fete,
Fata babii la părete.
Și baba desfăcu un cojoc
Și cuprinse fața noastră la mijloc.
Într-un răstimp, baba
Întinse l***. Fața ei sforăia. Bun!
Și părea că și fata străină doarme tun.
Într-alt timp, se auzi un ciocănit,
Cinci oameni de plumb au venit
Și au șoptit
Că se întorc mofluzi la han. Că omul ce-l beliseră pe drum n-avea la el un ban. -„Mai tacă-ți gura și uită-te-ncoa:
E fata lui și banii îs la ea!”
Răspunse baba, arătându-i pătu:
-„Ai să te duci și tu, fetică, după tac’tu!”
Și baba se linse pe buze.
Cu pofta de sânge a unei mite lehuze.
Ați înțeles cu toții
Că baba era gazdă și ceilalți erau hoții.
Toți chitiră să bage fata-n beci
Și să-i facă de ducă, așa, ca la berbeci,
Și să o puie pe jar.
Dar nu era bine să miroasă-n toiul nopții a grătar.
Mai bine, bucată cu bucată,
Să fie aruncată. Dar, vorba lui Terchea-Berchea,
Fata trăsese cu urechea.
Se strecura pe lângă fața mătușii,
Ce dorea ca dușii
De pe lume, și-i lua locul încet.
Atunci, pe-ntuneric, berechet,
Bretele, mâinile, degetele, hoții, baba
Înăbușiră fața lor, o târâră-n beci, degeaba,
Pe când fata noastră, fugi, pe ceață,
Până se făcu dimineața.
Baba miorlăie acum după față-n închisoare,
Și hoațele de la femei o scuipă și o târnuie.
Tâlharii taie-n ocnă sare.
Și capul lor cârciumarul Cârnu e.

pui de gai – Versuri.pro

Tudor Arghezi - Pui de Gai