Grigore Alexandrescu - Lebăda și Puii Corbului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

LEBĂDA ȘI PUII CORBULUI.
Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt)
Cum că într-un colț de lume,
Într-un loc cu mare nume,
Și pe un frumos pământ,
Niște păsări osândite,
Corbi de câțiva ani numite,
În primejdie trăiesc.
Lebedele au din fire
O ciudată presimțire,
Care este dar ceresc.
Asa, să le izbăvească,
Cu o râvnă părintească,
Ea pleca până în zori.
Ajungând într-o livede,
În culcuș de vulpe vede
Pui de corb nezburători,
Care într-o vizuină
Petrecea ca în gradina,
De-a lor soarta mulțumiți.
Pasărea cea albă-ndată
Către dânșii se arată,
Zice: “Puilor iubiți!
Soarta voastră e de milă:
Spuneți cum pe voi în silă
Aici vulpea v-a adus?
Corbuleții în mirare
Răspund iute, râzând tare:
“Noi de voie ne-am supus.
Vulpe ce e, nu știm spune,
Decât că naravuri bune
Acea dama arată:
Ca avea coada pe spate,
C-al ei păr în galben bate
Si că ochi lucioși purta.
Ea când ne-a luat de-acasă,
Ne-a spus că la a sa masă
Are feluri de mâncări,
Ca e print de dobitoace,
Ca pe noi va a ne face
Să ajungem la mari stări.
Ne-a mai spus că ne e rudă,
Ca din vârsta cea mai crudă
Neamul nostru l-a iubit.
Ea, ca și al nostru tata,
Ca ne tragem ne arată
Din vulturul cel slăvit.
Si adesea ne vorbește
Ca din suflet se silește
A ne da slava dintâi.”
Lebăda striga cu jale:
Sunteți pe a morții cale,
O, voi ai corbului fii!
Dar al vostru sec părinte
Cum nu și-a adus aminte
Ceea ce i s-a-ntâmplat,
Când își părăsi locașul
Si din gură lăsa cașul,
Iar de vulpe înșelat?
Puii nebăgând-o-n seamă:
“Cale bună, -i zic, madama,
Noi nu știm ce ne vorbești.
Si prin astfel de cuvinte,
Sa ne scoți acum din minte
Cam degeaba te silești.”
“Eu ma duc, lebăda zise,
Însa voua va sunt scrise
Multe rele să rabdați;
Căci prostia-va cea mare,
Ca s-a penii-ntunecare,
Nu se poate s-o spălați.”
Adaugata de catre-Radu Dan Alexandru

pui de corb – Versuri.pro

Grigore Alexandrescu - Lebăda și Puii Corbului