pseudo-intelectuali – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Metafora Imbecilității

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ies toți în hoarde din spelunci,
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi..
Neisprăviți, neisprăvite!.
Au minți dospite în lugubru,
Ce explodează în dejecții
Răspânditori de ură, sumbru..
Etiologi maligni, d-infecții!.
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive..
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave,
Să muște carne putrezită.
Din „ateneuri” fac enclave..
Din „prima dona”, fac smintită!.
Au gustu-n sânge de mizerii,
Sunt toți Napoleoni, pretinșii..
Aziluri și le cred imperii;
Victorioși le sunt învinșii!.
Au hrană vidul „metaforic”,
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic..
Miros a împuțit.. Intens!.
Sunt excrementul omenirii,
Ce murdăresc ce-i pur, novice..
Sunt defecarea nesimțirii;
Trăiesc într-un gunoi, ferice!.
Pseudonimul le e scut,
N-au școli, n-au nici biografie;
„Vendetta”, țelul și-au făcut..
Sunt literei, p****!.
Sunt o „armada” de bucolici,
De juri autoproclamați;
Sunt spuma vomei din alcoolici,
Drogați de ură.. Proști damnați!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Trucurile Cafenelei „Literare”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Încerc să fac o caldă analiză
La o ceașcă rece de cafea,
Stând în picioare
Căci la mese nu e loc..
Și mi-a luat timp să intru-n priză,
Să fiu și eu așișderea,
Să-mi iau un aer oarecare
Să pot de alții să-mi bat joc.
Presupunând că ești un stoic
Și nu renunți din prima zi
La un melanj de bun venit
Ce e-un amestec de capcană..
.. Printr-un limbaj din mezozoic
Cu scop precis de-a se hlizi,
Vei fi-n final tot „neprimit”..
La farfuria cu tocană.
Că-n fond nu-i loc de-arome fine,
Nu e cafeaua elixirul,
Nici limba nu e elevată,
Ideile sunt puerile..
.. E-o cloacă ce se întreține
Cu blăblăieli de nu-și știu firul
De poezie neritmată
Și comentarii infantile!.
În fond zic ei, nu-i niciun bai
De stai să fii eternul prost
Sau vrei să pleci un umilit
De scuipături pân’ la refuz..
Au lumea lor; jegos alai,
Se știu cu toții pe de rost,
Tot ce le spui ești un smintit,
Nu-i înțelegi.. senil mofluz.
Jignirea le e zilnic hrană
Și de răspunzi.. tu îi jignești!
Te pot bloca, anunță-admin
Că ești un porc sau un măgar!?!.
Îngeri sunt ei cu loc în strană
Și expresii hâde femeiești,
Zis parte din limbaj divin..
Cât de bun simț ei n-au habar!.
Doar ce „crează” aici e „bine”,
Sunt singuri și artă și modă..
Sunt „albi”.. în versuri de doi lei,
Se lingușesc la.. reciproc.
Clasic.. e nulul de la sine,
Mesaju-i depășit de-o vogă
De vers ce recunosc doar ei..
E-n fond un schimb de nul în troc!.
Se-adună-n clinciuri femeiești
Dar nu de doamne ci de țâțe..
Căci de citești din comentarii
N-ai ce alege, e-un jargon..
.. În tari senzații în rău de mațe;
De cum răspund băieți.. plugarii
Flatulentați că sunt „garçon”?!?
Și trucul ultim este.. miza!..
Căci orice scriu ei, este-o joacă;
Prea talentați fac vers lejer..
E doar o simplă parodie..?!?
Să-i lași domol cu expertiza..
.. Căci nicidecum nu se strofoacă,
E-o chestie de caracter;
Nici nu te-ai prins, îs o seminție!!!
Finalul are o morală..
.. Cum poți să fii nefiind nimic,
Să joci doar roluri ce-ți convin
În trupe bine închegate,
Învăluindu-te de fală..
.. De-un Univers cum Teatrul Mic,
Convins de singurul destin
De-un viitor.. de minți spălate!!!.
PS.
Dedicație „cafeneaua. com”.. literară (?)

Goeteri - Confirmare Fără Recomandare În… Trimitere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stupefacția are un nume anost și bizar,
Nu vreun titlu, doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un criteriu neclar;
De-a decide ce-i viu sau pe cel care moare.
Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă;
Bizantinii-relicve, cei din timpuri străvechi
N-au lentile-n contact cu valori, ci doar lupă
De mărit inepții de grotesc în urechi.
Necunoașterea lor este rang de virtute;
Importanți, falși se-mbracă în negru de robe
Judecată crezând că e scurtul de fuste
Sau de minți bizâite în zgomot, nu probe.
Ele, ei, numiții de nimeni, neștiuți în eter,
Revanșarzi creatori de jigniri, neînțelesuri,
Limba biz au creat-o, nu cunosc caracter
Nici arhaic ce este nici licența în versuri.
Iubitori ei de limbi lingușite promulgă
Și confundă volumul de artă cu multul.
Epigonii de vid vor doar lauri să mulgă;
Bizmarci-daci redivivi în duel cu tumultul.
La bizari poezia e fadul, e albul, nimicul,
Nu e rimă, nici ritm, niciun iamb, doar neant
De idei neînțelese, fără țel, mimeticul,
Ei se vor toți poeți plini de ifos pedant.
Ce gramatică știu? Nu e virgulă, punct
Nici la vers nici la gânduri, sunt pe-aici,
Bizâiții pretinși academici în gând;
Nu suportă să-i critici, sunt prea sus, la novici!
Idioții sunt mulți, singuri ei au idee!?
Tot ce scrii este nul, mediocru, oroare,
Își permit nesimțiți Ro. la biz în crâmpeie
Spre derută să pună; imbecil la onoare.
Biet mânjit de dejecții de la roiul confuz,
Prea curat în mesaje ce vreau a transmite,
Nu aștept vreun accept de robot sau obtuz
Din mizeria, moț! Spurcăciuni bizâite!!!
Doar aș vrea-n viitor – sigur fiind că va fi
Și criteriu-n valori și accese interzise-
La bizanți de prostimi și făloase inepții
Internetul să ceară pentru site-uri permise!
Un post-scriptum trimit muribundului tâmp
Să nu-mi poarte de grijă, să reflecte-n răbdare;
Muza-și face lăcaș pe înaltul din câmp
Cel spălat de distanțe cu oceanul din mare
Montreal 16. 04. 2010.
PS.
O alegorie pentru căsuță poștală, Poezii biz.