Anne Sexton - Cele Douăsprezece Prințese Dansatoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dacă ai dansat de la miezul nopții
la șase A.M. cine ar înțelege?
Băiatul fugit
care o înnebunește pe toate
să trăiască pe Boston Common
pe viteză și săruri,
pișând în iazul de rață,
răpind cu preotul străzii,
discuții comerciale ca lovituri,
o altă persoană dispărută,
ar înțelege.
Soția paraliticului
care își duce dragostea în oraș,
stând pe scaunul barului,
stingers și alune
cântând „Ace ole Ace jos în gaură”,
ar înțelege.
Pasagerii
de la Boston la Paris
vizionarea filmului cu zorile
venind ca statui de miere,
luând parte de șampanie și friptură
în timp ce lumea se transforma ca un glob de jucării,
acei ucigași ai cămășii de noapte
ar înțelege.
Amnezicul
care se regăsește într-un cartier nou,
după ce ai trecut de trecut,
după ce a aruncat pe altcineva
cărți de credit și ceas monogramat,
ar înțelege.
Poetul beat
(un geniu în lumina zilei)
care plasează apeluri pe distanțe lungi
la trei A.M. și apoi te lasă să stai
ținând telefonul în timp ce vomită
(el o numește „Noaptea cuțitelor lungi”)
scoțându-și loviturile de la moarte,
ar înțelege.
Insomniacul
ascultându-i inima
trântind ca o eroare din iunie,
ascultând tranzistorul său
lui Long John Nebel care se ceartă din New York,
culcat pe patul său ca o masă de piatră,
ar înțelege.
Asistenta de noapte
cu ochii tăiați ca jaluzelele venețiene,
ea a tuburilor și a plasmei,
ascultarea monitorului cardiac,
cricketul de moarte sângerând,
ea care te numește „noi”
și veghează ca o rachetă balistică,
ar înțelege.
O singură dată
acest rege avea doisprezece fiice,
fiecare mai frumos decât celălalt.
S-au culcat împreună, pat lângă pat
într-un fel de dormitor pentru fete.
Noaptea, regele a încuiat și a strâns ușa.
Cum ar putea ei să scape?
Cu toate acestea, în fiecare dimineață pantofii lor
au fost dansate la piese.
Fiecare era la fel de purtat ca un vechi jockstrap.
Regele a trimis o proclamație
că oricine ar putea descoperi
unde prințesele își făceau dansul
putea să-și ia alegerea de gunoi.
Cu toate acestea, a fost o captură.
Dacă nu reușea, ar plăti cu viața lui.
Ei bine, așa merge.
Mulți prinți au încercat,
fiecare așezat în afara dormitorului,
ușa era întunecată ca să poată observa
ce încântare a venit peste pantofi.
Dar de fiecare dată cele 12 prințese dansatoare
i-a oferit bărbatului snoop un Mickey Finn
și așa a fost decapitat.
Poof! Ca un baschet.
S-a întâmplat așa, încât un soldat sărac
am auzit despre aceste întâmplări ciudate
și a decis să încerce.
În drum spre castel
a întâlnit o bătrână.
Vârsta, pentru o schimbare, a fost de oarecare folos.
Nu era umplută într-un azil.
Ea i-a spus să nu bea nicio picătură de vin
și i-a dat o mantie care să facă
el invizibil când a venit momentul potrivit.
Și astfel s-a așezat în afara căminului.
Cea mai veche prințesă i-a adus niște vin
dar a fixat un burete sub bărbie,
arătând opusul lui Andy Gump.
Buretele a înmuiat vinul,
și astfel a rămas treaz.
Totuși, s-a prefăcut că doarme
iar prințesele au ieșit din paturile lor
și s-a certat ca un concurs al Miss America.
Apoi cea mai mare s-a dus la patul ei
și a bătut peste ea și s-a scufundat în pământ.
Au coborât în deschidere
unul după altul. Ei sunt soldați pricepuți
își îmbrăcă mantia invizibilă și o urmă.
Yikes, a spus fiica cea mai mică,
ceva mi-a pășit doar rochia.
Dar cel mai în vârstă a crezut că este doar un cui.
Apoi stătea un bulevard de copaci,
fiecare frunză este din argint sterlin.
Soldatul a luat o frunză pentru dovadă.
Cei mai tineri au auzit ruperea filialei
și a spus: Oof! Cine merge acolo?
Dar cel mai vechi a spus: Astea sunt
trâmbițele regale jucând triumfător.
Următorii copaci erau din diamante.
El a luat unul care a pâlpâit ca Tinkerbell
iar cel mai tânăr a spus: Așteaptă-te! El este aici!
Dar cel mai vechi a spus: Trompetele, draga mea.
Apoi au ajuns la un lac unde se afla
douăsprezece bărci cu doisprezece prinți fermecați
așteptând să-i urmeze la castelul subteran.
Soldatul stătea în barca celui mai tânăr
iar barca era la fel de grea ca și cum o gheață
fusese adăugat, dar prințul nu bănuia.
Următoarea a venit mingea unde pantofii au dat dovadă.
Prințesele au dansat ca fetele de taxi la Roseland
de parcă acele bilete s-ar epuiza.
Erau pictați în sărutări cu părul secret
și deși soldatul a băut din cupe
și-au băut din tinerețe cu un gând naiv.
Cruci de șampanie și cupe pline de rubine.
Au dansat până dimineața și a apărut soarele
goi și supărați și așa s-au întors
pe același traseu ciudat. Soldatul
a mers înainte prin dormitor și a intrat
scaunul său de așteptare pentru a-și simți somnul dur.
În dimineața aceea, soldatul, cu ochii înflăcărați
ca sângele într-o rană, scopul său brutal
ca și cum s-ar confrunta cu o luptă, grăbit cu răspunsul lui
de parcă spre Sfinx. Pantofi! Pantofi!
Soldatul a povestit. El a născut
frunza de argint, diamantul mărimea unei prune.
Câștigase. Pantofii de dans ar dansa
nu mai. Prințesele au fost sfâșiate
viața lor de noapte ca un bebeluș din suzeta sa.
Pentru că era bătrân, l-a ales pe cel mai mare.
La nuntă, prințesele și-au îndepărtat ochii
și s-au lăsat ca niște pulovere vechi.
Acum fugiții nu mai fugeau niciodată și niciodată
din nou părul lor s-ar încurca în diamante,
niciodată pantofii purtați până la râs,
niciodată patul nu cădea în purgatoriu
pentru a-i lăsa să urce după
cu Luciferul lor lovind.

printese dansatoare – Versuri.pro

Anne Sexton - Cele Douăsprezece Prințese Dansatoare